1 Prezentare generală

Economia zonei euro a consemnat o stagnare la sfârșitul anului 2023, pe fondul condițiilor restrictive de finanțare, al nivelului scăzut al încrederii și al pierderilor anterioare de competitivitate. Informațiile noi sugerează o redresare mai lentă pe termen scurt decât s-a estimat în proiecțiile din luna decembrie 2023. Cu toate acestea, creșterea economică este proiectată să se intensifice treptat pe parcursul anului curent, în condițiile în care veniturile disponibile reale se majorează, pe fondul scăderii inflației și al dinamicii salariale robuste, iar raportul de schimb se ameliorează. Având în vedere că este puțin probabil ca perturbările actuale ale transportului maritim din Marea Roșie să determine noi constrângeri semnificative legate de ofertă, se previzionează că dinamica exporturilor va recupera decalajul față de cea a cererii externe, care urmează să se consolideze. Pe termen mediu, se consideră că redresarea va fi susținută și de disiparea progresivă a impactului înăspririi politicii monetare a BCE. Pe ansamblu, se anticipează că ritmul mediu anual de creștere a PIB real va fi de 0,6% în 2024 și se va intensifica la 1,5% în 2025 și 1,6% în 2026. Comparativ cu proiecțiile din luna decembrie 2023, perspectivele creșterii PIB au fost revizuite în sens descendent pentru 2024, pe seama efectelor de report generate de evoluțiile negative neprevăzute din perioada anterioară și a informațiilor noi cu caracter anticipativ mai modeste, sunt nerevizuite pentru 2025 și au fost revizuite ușor în sens ascendent pentru 2026.^[1]

Conform proiecțiilor, inflația se va tempera din nou pe seama atenuării în continuare a presiunilor din partea costurilor și a impactului înăspririi politicii monetare, deși într-un ritm mai modest decât în anul 2023. Presiunile inflaționiste din partea costurilor ar trebui să se reducă în continuare, anticipându-se că perturbările transportului maritim din Marea Roșie vor avea doar un impact limitat în sensul creșterii. Pe măsură ce prețurile produselor energetice scad, evoluțiile robuste ale costurilor cu forța de muncă ar trebui să reprezinte principalul factor determinant al inflației în cadrul indicelui armonizat al prețurilor de consum (IAPC) exclusiv produse energetice și alimente. Dinamica salariilor nominale se va menține la un nivel ridicat, ca urmare a tensionării persistente a condițiilor pe piața forței de muncă, dar ar trebui să cunoască o relaxare treptată pe parcursul orizontului de proiecție, pe fondul disipării efectelor în sensul creșterii generate de măsurile de compensare a intensificării inflației. Redresarea dinamicii productivității ar trebui să susțină moderarea presiunilor generate de costurile cu forța de muncă. Se anticipează o încetinire a ritmului de creștere a profiturilor în cadrul orizontului de proiecție, care va acționa ca un amortizor împotriva transmisiei costurilor cu forța de muncă în prețuri. În ansamblu, se anticipează că inflația IAPC medie anuală se va reduce de la 5,4% în anul 2023 la 2,3% în 2024, la 2,0% în 2025 și la 1,9% în 2026. Având în vedere perspectivele modeste ale componentei „produse energetice”, se anticipează că inflația totală se va menține sub nivelul inflației IAPC exclusiv produse energetice și alimente pe parcursul orizontului de proiecție. Comparativ cu proiecțiile din luna decembrie 2023, inflația IAPC a fost revizuită în sens descendent pentru anii 2024 și 2025, în principal pe seama efectelor directe și indirecte ale ipotezelor mai scăzute privind prețurile materiilor prime energetice și a presiunilor mai scăzute generate de costurile cu forța de muncă, și este nerevizuită pentru 2026.

2 Economia reală

Activitatea economică în zona euro a stagnat în trimestrul IV 2023, probabil în condițiile în care contribuțiile pozitive marginale din partea cererii interne și a exporturilor nete au fost compensate de reducerea în continuare a stocurilor (Graficul 1).^[2] Estimarea preliminară a Eurostat privind creșterea trimestrială s-a situat la 0,0% în trimestrul IV 2023, nivel ușor inferior celui de 0,1% prevăzut în proiecțiile din luna decembrie 2023. Producția industrială a zonei euro (exclusiv construcțiile) a înregistrat o stagnare în trimestrul IV 2023, creșterea consemnată în luna decembrie sugerând o posibilă inversare de tendință. În schimb, producția în sectorul construcțiilor și vânzările cu amănuntul s-au menținut pe un trend descendent, în timp ce producția în sectorul serviciilor a devenit negativă către finele anului precedent. Deși dinamica exporturilor a continuat să se situeze ușor sub cea a cererii externe, o relativă reducere estimată a stocurilor, care este probabil să fi continuat la sfârșitul anului 2023,^[3] s-a reflectat în trenarea importurilor. Astfel, contribuția negativă a variației stocurilor a compensat probabil creșterile ușoare ale cererii interne și ale schimburilor comerciale nete.

Graficul 1

Creșterea PIB real în zona euro

(variații procentuale trimestriale, date trimestriale ajustate sezonier și cu numărul zilelor lucrătoare)

Se anticipează că dinamica PIB real se va menține modestă la începutul anului 2024, pe fondul disipării efectelor factorilor favorabili și al condițiilor restrictive de finanțare, urmând să se consolideze ulterior, sprijinită de creșterea veniturilor populației, a consumului administrațiilor publice și a cererii externe. Impulsul dat activității economice de redeschiderea postpandemică a economiei s-a estompat, în timp ce efectul inhibitor exercitat de înăsprirea condițiilor de finanțare și de gradul ridicat de incertitudine în rândul consumatorilor rămâne semnificativ. Indicatorii anticipativi din sondaje s-au menținut, în medie, în teritoriu contracționist în primele două luni ale anului 2024. Cu toate acestea, reducerea inflației și dinamica robustă a câștigurilor salariale, în contextul unei piețe a forței de muncă în continuare tensionate, ar trebui să sprijine puterea de cumpărare a gospodăriilor populației în prima jumătate a acestui an. Prin urmare, se estimează că activitatea economică va fi susținută, în principal, de consumul privat. Avansul economic ar trebui să se accelereze în continuare ușor în semestrul II 2024, ca urmare a creșterii consumului privat, pe fondul majorării veniturilor disponibile reale și al redresării anticipate a încrederii. Proiecțiile indică, de asemenea, o creștere a consumului administrațiilor publice pe parcursul anului 2024, reflectând parțial efectele întârziate ale măsurilor de compensare a inflației adoptate pentru salariile din sectorul public, în timp ce exporturile ar trebui să recupereze în continuare decalajele în raport cu cererea externă. Pe termen mediu, se anticipează intensificarea în continuare a creșterii PIB real la ritmuri ușor superioare mediei prepandemice, sprijinită de majorarea veniturilor reale, de consolidarea cererii externe și de reducerea efectului inhibitor exercitat de politicile monetare și fiscale (Tabelul 2). Retragerea măsurilor de sprijin fiscal introduse începând cu anul 2022 pentru a compensa nivelul ridicat al inflației și al prețurilor produselor energetice va avea un impact negativ redus asupra creșterii economice în perioada 2024-2026, însă orientarea fiscală globală va fi, în linii mari, neutră în perioada 2025-2026.

Potrivit anticipațiilor, condițiile de finanțare, îndeosebi ratele ridicate ale dobânzilor, vor avea în continuare un impact negativ puternic asupra creșterii economice, care se va disipa doar treptat pe parcursul orizontului de proiecție. Impactul măsurilor de politică monetară adoptate din decembrie 2021 continuă să se transmită la nivelul economiei reale, afectând perspectivele creșterii economice, în special pentru anul 2024.^[4] În plus, potrivit celui mai recent sondaj al BCE privind creditul bancar în zona euro, condițiile de creditare s-au înăsprit semnificativ de la sfârșitul anului 2022, deși ritmul înăspririi s-a moderat recent. Se estimează că efectele nefavorabile asociate ofertei de credite vor afecta mai ales investițiile corporative și pe cele în obiective rezidențiale și, într-o mai mică măsură, consumul privat. Pe baza anticipațiilor pieței privind traiectoria viitoare a ratelor dobânzilor (Caseta 1), impactul negativ al politicii monetare și al condițiilor de creditare asupra creșterii economice este așteptat să se atenueze treptat pe parcursul anului 2024, existând însă în continuare incertitudini semnificative privind momentul exact și amploarea acestui impact. Prin urmare, creșterea PIB se va intensifica pe termen mediu parțial datorită disipării acestor efecte inhibitoare.

Comparativ cu proiecțiile din luna decembrie 2022, creșterea PIB real a fost revizuită în sens descendent cu 0,2 puncte procentuale pentru anul 2024, este nerevizuită pentru 2025 și a fost revizuită în sens ascendent cu 0,1 puncte procentuale pentru 2026. Revizuirile pentru 2024 reflectă efectele de report generate de rezultatele recente sub așteptări pentru 2023 și o revizuire în sens descendent a creșterii trimestriale a PIB pe termen scurt, în condițiile în care indicatorii din sondaje se mențin la niveluri modeste. Rezultatele mai negative decât s-a anticipat, inclusiv pentru indicatorii anticipativi din sondajele efectuate în rândul companiilor și al gospodăriilor populației, implică revizuiri în sens descendent ale cererii interne, care sunt parțial contrabalansate de revizuirile marginale în sens ascendent ale schimburilor comerciale nete. Reducerea efectului inhibitor generat de condițiile de finanțare și prețurile mai scăzute ale materiilor prime au condus la ușoare revizuiri în sens ascendent ale consumului privat și ale investițiilor în 2026.

Referitor la componentele PIB real, se previzionează că principalul motor al creșterii economice va fi consumul privat real, susținut de creșterea robustă a veniturilor reale și de ameliorarea încrederii consumatorilor. Se estimează că, în trimestrul IV 2023, consumul privat a înregistrat o creștere. Conform proiecțiilor, cheltuielile de consum se vor consolida progresiv în trimestrele următoare, reflectând scăderea inflației și menținerea rezilienței generale a pieței forței de muncă. În plus, se anticipează că reducerea incertitudinilor și ameliorarea încrederii consumatorilor vor oferi un sprijin suplimentar consumului privat, care ar trebui să înregistreze, în perioada 2025-2026, ritmuri anuale de creștere net superioare mediei prepandemice. Creșterea consumului privat a fost revizuită în sens descendent cu 0,2 puncte procentuale pentru 2024, comparativ cu proiecțiile din luna decembrie 2023, în principal pe seama unei dinamici sub așteptări în prima jumătate a anului. Aceasta a fost revizuită marginal în sens ascendent pentru 2026, în contextul anticipațiilor privind o normalizare relativ mai rapidă a comportamentului de consum al gospodăriilor populației, care se reflectă într-o scădere ușor mai pronunțată a ratei de economisire a gospodăriilor populației.

Se estimează că veniturile disponibile reale au crescut în 2023 și, conform proiecțiilor, se vor consolida în continuare în anii următori, reflectând scăderea inflației și dinamica robustă a câștigurilor salariale, în timp ce economiile ar trebui să se mențină la niveluri ridicate pe parcursul întregului orizont de proiecție. Este probabil ca veniturile disponibile reale să se fi redresat în anul 2023, ca urmare a creșterii puternice a veniturilor din muncă și a altor venituri decât cele din muncă, precum și a reducerii inflației. Se anticipează că alte venituri decât cele din muncă (de exemplu, veniturile din activități independente și din active financiare), alături de dinamica salarială robustă, vor sprijini puterea de cumpărare a gospodăriilor populației pe termen scurt. Rata de economisire ar trebui să rămână la un nivel înalt în 2024, reflectând incertitudinile încă pronunțate și stimulentele puternice de economisire asociate ratelor ridicate ale dobânzilor și înăspririi accesului la creditare, la care se adaugă creșterea în continuare a altor venituri decât cele din muncă (având în vedere înclinația semnificativă a consumatorilor spre economisirea acestui tip de venituri). Începând din 2025, pe măsură ce incertitudinile și presiunile inflaționiste se diminuează, iar comportamentul de consum se normalizează treptat, rata de economisire a gospodăriilor populației ar trebui să scadă ușor. Totuși, se anticipează că aceasta se va menține, pe parcursul orizontului de proiecție, peste nivelul prepandemic, în condițiile în care ratele mai ridicate ale dobânzilor contrabalansează dorința gospodăriilor populației de a-și normaliza comportamentul de economisire după pandemie. Este puțin probabil ca stocul de economii acumulate să sprijine creșterea cererii de consum, având în vedere că acesta este concentrat în rândul gospodăriilor înstărite ale populației și, în cea mai mare parte, este deținut sub formă de active nelichide. În plus, ratele ridicate ale inflației au avut, anterior, un efect inhibitor asupra stocului real de economii.

Se estimează că investițiile în obiective rezidențiale vor continua să se reducă în anul 2024, urmând să se redreseze în 2025 și 2026, pe fondul relaxării treptate a condițiilor de finanțare restrictive și al creșterii robuste a veniturilor gospodăriilor populațiilor. Investițiile în obiective rezidențiale au scăzut din nou în trimestrul IV 2023, după contracțiile înregistrate în cele două trimestre precedente. Se anticipează că acestea se vor menține pe un trend descendent în 2024, ca urmare a înăspririi considerabile anterioare a condițiilor de finanțare, inclusiv a majorării pronunțate a ratelor dobânzilor la creditele ipotecare și a standardelor mai restrictive de creditare bancară. Cu toate acestea, pe măsură ce condițiile de finanțare se îmbunătățesc treptat, veniturile gospodăriilor populației înregistrează o dinamică robustă, iar încrederea se redresează, se previzionează că investițiile în obiective rezidențiale își vor relua creșterea începând cu 2025 și se vor majora într-un ritm mai alert în 2026.

Se așteaptă ca investițiile corporative să rămână scăzute în 2024, urmând să se intensifice treptat, în concordanță cu ameliorarea condițiilor de finanțare, cu cererea mai robustă și cu efectele de antrenare (crowding-in) asociate programului „Next Generation EU” (NGEU). Potrivit estimărilor, investițiile corporative din zona euro s-au contractat abrupt în trimestrul IV 2023, reducându-se mult mai mult decât se anticipase anterior. Această evoluție neprevăzută reflectă, în primul rând, o corecție mai rapidă decât s-a estimat a numărului de comenzi restante și a amortizoarelor interne de finanțare ale firmelor, care au contracarat anterior efectul inhibitor al înăspririi condițiilor de finanțare, și, în al doilea rând, plățile întârziate aferente NGEU, care au amânat eventualele efecte de antrenare (crowding-in). În ansamblu, se previzionează că investițiile corporative din zona euro se vor contracta în anul 2024 (spre deosebire de creșterea modestă anticipată în proiecțiile din luna decembrie 2023), dar se vor majora în 2025 și 2026. Această redresare pe termen mediu reflectă diminuarea treptată a efectului inhibitor generat de condițiile de finanțare nefavorabile, precum și eforturile în curs ale sectorului privat de a spori investițiile ecologice și pe cele digitale, alături de consolidarea cererii interne și a celei externe.

Schimburile comerciale ale zonei euro ar trebui să se amelioreze, deși rămân modeste în raport cu standardele istorice. În termeni reali, exporturile zonei euro au continuat să se restrângă în trimestrul III 2023, dar se estimează că s-au redresat în trimestrul IV. Se anticipează că acestea vor crește în cadrul orizontului de proiecție, în linii mari, în concordanță cu evoluțiile cererii externe. În această privință, proiecția de bază nu include efecte semnificative generate de perturbările din Marea Roșie, anticipate a fi de scurtă durată (a se vedea Caseta 2 pentru scenariul de bază și Caseta 3 pentru un scenariu privind o posibilă escaladare a perturbărilor). Comparativ cu proiecțiile din luna decembrie 2023, cota de piață a exporturilor zonei euro este ușor mai ridicată pe parcursul orizontului de proiecție; cu toate acestea, se anticipează că aceasta se va menține net inferioară nivelurilor prepandemice, ca urmare a dificultăților în materie de competitivitate legate de aprecierea anterioară a euro și de șocurile energetice anterioare. Importurile au consemnat evoluții neprevăzute în sensul scăderii în trimestrul III 2023 și, pe termen scurt, se prognozează că vor înregistra o creștere mai modestă decât s-a anticipat în proiecțiile din luna decembrie 2023, dată fiind trenarea componentelor cererii care depind de schimburile comerciale, precum investițiile. Ulterior, se proiectează o redresare a importurilor, în concordanță cu revigorarea treptată a cererii interne. În ansamblu, schimburile comerciale nete, care au fost mai robuste în datele recente decât s-a estimat, se vor menține la niveluri relativ mai ridicate pe termen scurt; contribuția la PIB ar trebui să devină, în linii mari, neutră în 2024 și 2025 și să sprijine ușor creșterea economică în 2026 (Graficul 2). Se anticipează ameliorarea în continuare a raportului de schimb pe termen scurt, în principal ca urmare a reducerii prețurilor importurilor, reflectând scăderea prețurilor produselor energetice, ceea ce se traduce printr-un sold mai ridicat al contului curent, care, începând cu 2024, este proiectat să revină la nivelurile înregistrate înainte de criza energetică.

Graficul 2

PIB real al zonei euro – repartizare pe componentele principale de cheltuieli

(variații procentuale anuale; contribuții exprimate în puncte procentuale)

Piața forței de muncă rămâne rezilientă, în pofida unei relative temperări, în condițiile în care se anticipează o reechilibrare a dinamicii ocupării forței de muncă după avansul puternic înregistrat în 2023. În linii mari, similar proiecțiilor din luna decembrie 2023, se previzionează o încetinire a creșterii ocupării forței de muncă de la 1,4% în 2023 la 0,5% în 2024 și o stabilizare a acesteia la 0,3% și 0,4% în 2025 și, respectiv, 2026 (Graficul 3). Potrivit anticipațiilor, dinamica productivității muncii se va consolida pe parcursul orizontului de proiecție, dar se consideră că, în 2026, nivelurile productivității se vor menține net inferioare trendului liniar pe termen lung. Se anticipează că rata șomajului va prezenta o traiectorie ușor boltită: aceasta va răspunde cu un decalaj la activitatea economică scăzută, considerându-se că se va majora la 6,7% în 2024 și, ulterior, va scădea la 6,6% în 2025 și 2026. Rata șomajului a fost revizuită în sens ascendent, cu 0,1 puncte procentuale pentru anii 2024 și 2025 și cu 0,2 puncte procentuale pentru 2026.

Graficul 3

Piața forței de muncă în zona euro

(% din forța de muncă (scala din stânga), variații procentuale anuale (scala din dreapta))

Caseta 3
Analiza scenariului privind o posibilă escaladare a perturbărilor în zona Mării Roșii

Acest scenariu analizează riscurile la adresa proiecțiilor de bază din luna martie 2024 care decurg din prelungirea perturbărilor transportului maritim în Marea Roșie și Golful Aden. În urma atacurilor repetate ale rebelilor Houthi asupra navelor de marfă care trec prin Strâmtoarea Bab-el-Mandeb (punctul sudic de intrare în Marea Roșie pentru navele care se îndreaptă către Canalul Suez), volumul mărfurilor tranzitate a scăzut cu aproximativ 70% de la începutul lunii decembrie 2023 (Graficul A, tabloul a).^[8] În proiecțiile de bază din luna martie 2024 se presupune că perturbările transportului maritim vor fi mai degrabă de scurtă durată, cu efecte limitate (Caseta 2). Această casetă analizează un scenariu marcat de perturbări mai severe, care se prelungesc până la sfârșitul trimestrului III, cu o închidere de facto a Canalului Suez, în timp ce în trimestrul IV 2024 ar avea loc o normalizare treptată. Scenariul are la bază premisa conform căreia conflictul nu va escalada într-o asemenea măsură în care să includă principalele țări producătoare de petrol (de exemplu, Iran), conducând, de exemplu, la închiderea parțială a Strâmtorii Ormuz.^[9] Situația din urmă ar avea efecte economice mai semnificative, având în vedere volumul considerabil de operațiuni comerciale cu petrol (aproximativ 20%) care se desfășoară pe această rută.

Perturbările din Marea Roșie observate până în prezent pot afecta economia mondială prin creșterea costurilor de transport, majorarea prețurilor petrolului și reducerea schimburilor comerciale, dar efectele par a fi deocamdată limitate. Aproximativ 12% din volumul transporturilor de țiței la nivel mondial și 10% din cel al schimburilor comerciale maritime internaționale totale tranzitează Canalul Suez. Perturbările transportului maritim pot avea multiple efecte nedorite. În primul rând, întârzierile livrărilor de petrol pot conduce la creșterea prețurilor acestuia, ca urmare a ofertei mai limitate la nivel mondial. Cu toate acestea, după o scurtă perioadă de volatilitate, prețul spot al țițeiului Brent a scăzut, situându-se, în prezent, sub nivelul înregistrat după primele atacuri ale rebelilor Houthi.^[10] Această evoluție se datorează faptului că navele petroliere care tranzitează regiunea sunt în mare parte neafectate și doar câteva companii petroliere și-au suspendat operațiunile în zonă (Graficul A, tabloul b).^[11],[12] În al doilea rând, sunt afectate volumele schimburilor comerciale internaționale și costurile de transport, întrucât rutele între Asia și Europa sunt cu aproximativ 30% mai lungi ca urmare a redirecționării transportului maritim în jurul Capului Bunei Speranțe, pe fondul cererii mai mari pentru capacitate de transport maritim containerizat la nivel mondial. Prin urmare, costurile mai ridicate de transport ar putea alimenta majorarea prețurilor de consum. De la începutul atacurilor rebelilor Houthi, costurile transportului maritim containerizat au crescut, într-adevăr, semnificativ pe anumite rute, însă rămân cu mult sub nivelurile maxime înregistrate în 2021 și 2022 (Graficul A, tabloul c). În al treilea rând, întârzierile înregistrate de transportul maritim ar putea perturba producția prin reducerea disponibilității materiilor prime și a produselor intermediare, îndeosebi în sectoarele care se bazează pe lanțuri de aprovizionare cu disponibilitate a produselor „exact la timp”. În luna ianuarie 2024, indicele aferent anchetei în rândul directorilor de achiziții (Purchasing Managers’ Index – PMI) privind termenele de livrare ale furnizorilor a înregistrat o creștere în cazul țărilor mai expuse la perturbările transportului maritim, dar s-a menținut net inferior nivelurilor înregistrate în 2021 și 2022 (Graficul A, tabloul d). Nu în ultimul rând, deși perturbările înregistrate de-a lungul unor rute maritime esențiale, precum Marea Roșie, ar putea amplifica incertitudinile pe piețele globale, indicele VIX, care reprezintă o aproximare pentru incertitudinile de pe piața financiară, rămâne sub nivelul înregistrat în ziua primului atac al rebelilor Houthi (Graficul A, tabloul b).

Graficul A

Evoluțiile principalilor indicatori ai transportului maritim

a) Volumele tranzitului maritim	b) Volatilitatea prețului petrolului și a piețelor financiare
(indici; noiembrie 2023 = 100)	(indici)
c) Prețurile transportului maritim	d) Termenele de livrare ale furnizorilor incluse în indicele PMI
(indici; 5 noiembrie 2023 = 100)	(indici de difuziune)

Estimările bazate pe modele sugerează probabilitatea unor repercusiuni limitate generate de escaladarea perturbărilor transportului maritim asupra schimburilor comerciale internaționale și ale zonei euro. Efectele unui scenariu marcat de prelungirea perturbărilor transportului maritim asupra volumului schimburilor comerciale sunt cuantificate cu ajutorul unor modele de autoregresie vectorială (vector autoregressive – VAR) pentru schimburile comerciale internaționale și ale zonei euro. Perturbările transportului maritim sunt aproximate cu ajutorul indicelui privind presiunile la nivelul lanțurilor globale de aprovizionare (Global Supply Chain Pressure Index – GSCPI) al Băncii Rezervelor Federale din New York, utilizându-se obstrucționarea Canalului Suez cauzată de nava de transport maritim containerizat „Ever Given” în 2021 pentru a calibra disfuncționalitățile la nivelul lanțurilor de aprovizionare asociate unei blocări a acestui traseu maritim.^[13],[14] În acest scenariu, dinamica schimburilor comerciale internaționale s-ar reduce cu 1,1 puncte procentuale în 2024 și cu 0,5 puncte procentuale în 2025 față de nivelul proiecțiilor de bază din luna martie 2024, fără niciun impact în 2026 (Graficul B, tabloul a). Aceste efecte relevă o utilizare sporită a capacității de transport maritim și o reducere a stocurilor, având în vedere perturbările de mai lungă durată ale schimburilor comerciale, dar și o restrângere a schimburilor comerciale ca răspuns la creșterile mai persistente ale prețurilor transportului maritim.^[15] Impactul asupra schimburilor comerciale din zona euro este mai amplu. Comparativ cu nivelul proiecției de bază, dinamica exporturilor în afara zonei euro ar fi mai scăzută cu 1,3 puncte procentuale în 2024 și cu 0,8 puncte procentuale în 2025. Aceasta reflectă o expunere relativ mai mare a zonei euro la perturbările din Canalul Suez, dar și gradul relativ superior de deschidere comercială și integrare a lanțurilor globale de valoare adăugată din zona euro.

În scenariul privind o posibilă escaladare, inflația în zona euro s-ar situa cu aproximativ 0,25 puncte procentuale peste nivelul proiecției de bază atât în 2024, cât și în 2025, însă impactul ar fi mai redus în 2026. Impactul inflaționist al creșterii costurilor transportului maritim este limitat, deoarece costurile transportului maritim de marfă reprezintă doar o mică parte din totalul costurilor cu factorii de producție. În plus, transmiterea integrală a majorării prețurilor factorilor de producție la nivelul prețurilor de consum pare puțin probabilă, având în vedere trenarea relativă actuală a cererii și capacitatea companiilor de a absorbi parțial costurile mai ridicate în marjele de profit. Cu toate acestea, estimările bazate pe modele sugerează că, în scenariul privind o posibilă escaladare, inflația globală ar crește cu 0,15 puncte procentuale în 2024 și cu 0,20 puncte procentuale în 2025 peste nivelul proiecției de bază. Impactul ușor mai puternic din 2025 este legat de faptul că variațiile ratelor spot pentru costurile transportului maritim se reflectă cu o anumită întârziere în tarifele contractuale, întrucât acestea din urmă sunt negociate periodic. Având în vedere expunerea mai mare a zonei euro la perturbări, impactul inflației IAPC din zona euro ar fi mai amplu, de circa 0,25 puncte procentuale (comparativ cu proiecția de bază), atât în 2024, cât și în 2025 (Graficul B, tabloul b). Impactul asupra inflației din zona euro în 2026 ar fi redus, deoarece efectele redeschiderii acestei rute ar compensa parțial transmiterea întârziată a costurilor transportului maritim la nivelul inflației.

Graficul B

Impactul asupra schimburilor comerciale și a inflației pe plan internațional și la nivelul zonei euro în scenariul privind o posibilă escaladare

a) Fluxuri comerciale	b) Prețuri de consum
(deviație față de ritmurile de creștere din proiecția de bază, puncte procentuale)	(deviație față de ritmurile de creștere din proiecția de bază, puncte procentuale)

3 Perspectivele fiscale

Conform proiecțiilor, orientarea politicii fiscale în zona euro va continua să se înăsprească în 2024 și se va stabiliza în anii următori (Tabelul 3). Se estimează că retragerea parțială a măsurilor de sprijin pentru reducerea impactului scumpirii produselor energetice și al creșterii inflației a condus la o orientare mai restrictivă a politicii fiscale (definită ca variația soldului primar ajustat ciclic^[16]) în 2023, anticipându-se o intensificare a acestei înăspriri în 2024. Se previzionează că, în anul 2025, orientarea politicii fiscale va deveni doar ușor mai restrictivă pe seama restrângerii în continuare a măsurilor de sprijin rămase în domeniul energiei și a majorărilor impozitelor directe și ale contribuțiilor la asigurările sociale, compensate parțial de creșteri limitate ale investițiilor și consumului administrațiilor publice. Orientarea politicii fiscale este proiectată să fie, în linii mari, neutră în anul 2026. Comparativ cu proiecțiile din luna decembrie 2023, orientarea politicii fiscale în zona euro rămâne, în linii mari, nemodificată, în condițiile în care revizuirile (relativ limitate) la nivelul țărilor și între diferite instrumente fiscale se anulează reciproc, în mare parte.

Soldul bugetar al zonei euro ar trebui să consemneze o ameliorare pe parcursul orizontului de proiecție, însă cu valori inferioare celor prevăzute în proiecțiile din luna decembrie 2023, în timp ce ponderea datoriei publice în PIB este proiectată să se situeze pe un trend ușor ascendent. Se estimează că deficitul bugetar va scădea la 2,9% din PIB în 2024 și se va menține sub valoarea de referință de 3% pentru restul orizontului de proiecție. Conform proiecțiilor, în 2026 deficitul bugetar se va situa cu 0,8 puncte procentuale sub valoarea din 2022. Această evoluție se datorează în principal scăderii deficitului primar ajustat ciclic în perioada 2023-2025, care ar trebui să compenseze majorarea plăților de dobânzi. Comparativ cu proiecțiile din luna decembrie 2023, deficitul relativ mai ridicat pe parcursul orizontului de proiecție este generat de o deteriorare a componentei ciclice, parțial compensată de revizuirile în sens descendent ale plăților de dobânzi, care reflectă condiții de finanțare mai favorabile. Se estimează că ponderea datoriei publice în PIB în zona euro a scăzut la 88,3% în 2023, dar va crește ușor până în 2026, ca urmare a deficitelor primare și a ajustărilor deficit-datorie pozitive anticipate, care sunt considerate a fi parțial compensate de diferențialele negative dintre rata dobânzii aferentă datoriei publice și ritmul de creștere a PIB. După un efect de bază favorabil din 2023, ponderea datoriei publice în PIB a fost revizuită în sens ascendent pe parcursul orizontului de proiecție, comparativ cu proiecțiile din luna decembrie 2023, în principal pe seama deficitelor primare mai ridicate.

4 Prețuri și costuri

Conform proiecțiilor, inflația IAPC totală se va reduce semnificativ, de la 5,4% în anul 2023 la 2,3% în 2024, urmând să scadă în continuare la 2,0% în 2025 și la 1,9% în 2026 (Graficul 4). În următoarele trimestre, se anticipează că inflația IAPC totală va continua să se diminueze, deși într-un ritm mai gradual decât anterior, consemnând o relativă volatilitate legată de efectele de bază asociate componentei „produse energetice” și calendarului sărbătorilor pascale din acest an.^[17] Pe parcursul anului 2024, se estimează că dinamizarea, generată de efecte de bază, a ratei anuale a componentei „produse energetice” (Graficul 5) va compensa parțial moderarea în continuare a inflației IAPC exclusiv produse energetice și alimente (IAPCX) și a dinamicii prețurilor alimentelor. Ulterior, reducerea progresivă a inflației IAPC totale reflectă, în principal, temperarea în continuare a inflației IAPCX, în condițiile în care se previzionează că ratele inflației măsurate prin prețurile alimentelor și ale produselor energetice înregistrează, în linii mari, fluctuații minore (Graficul 6).

Graficul 4

Inflația IAPC în zona euro

(variații procentuale anuale)

Graficul 5

Impactul cumulat al efectelor de bază asociate prețurilor produselor energetice asupra inflației IAPC totale începând cu luna ianuarie 2024

(puncte procentuale)

Se anticipează că dinamica prețurilor produselor energetice va rămâne în teritoriu negativ în cea mai mare parte a anului 2024, manifestând o relativă volatilitate asociată efectelor de bază, după care se va situa la valori apropiate de zero în 2025 și la începutul anului 2026 și va înregistra noi creșteri către finele orizontului de proiecție. După scăderea înregistrată în toamna anului 2023, se previzionează că dinamica prețurilor produselor energetice va reveni la valori ușor pozitive până la sfârșitul anului 2024, ca urmare a unor efecte de bază în sensul creșterii, a corecției măsurilor de compensare a impactului scumpirii produselor energetice adoptate de autoritățile guvernamentale și a efectelor punerii în aplicare a unor măsuri legate de combaterea schimbărilor climatice în unele țări. În perioada ianuarie-decembrie 2024, efectele de bază în sensul creșterii explică fluctuația anticipată a dinamicii prețurilor produselor energetice, impactul fiind parțial compensat de scăderea prețurilor materiilor prime. În plus, se estimează că modificările față de luna decembrie 2023 produse la nivelul măsurilor fiscale compensatorii acordate pentru reducerea efectelor scumpirii produselor energetice și ale creșterii inflației vor avea un impact în sensul creșterii de 0,3 puncte procentuale asupra inflației totale în 2024. Acest impact este marginal inferior celui estimat în proiecțiile din luna decembrie 2023, pe seama modificărilor calendarului și a gradului de retragere a acestor măsuri în unele țări. După disiparea efectelor de bază în sensul creșterii și a impactului încetării măsurilor fiscale în domeniul energiei, pantele ușor descrescătoare ale curbelor cotațiilor futures ale materiilor prime energetice, coroborate cu efectele în sensul creșterii ale unor măsuri fiscale asociate tranziției climatice, implică rate apropiate de zero ale componentei „produse energetice” a inflației IAPC în anii 2025 și 2026.

Conform estimărilor, dinamica anuală medie a prețurilor alimentelor va înregistra o scădere pronunțată, de la 10,9% în 2023 la 3,2% în 2024, ca urmare a atenuării presiunilor din partea costurilor generate de creșterile anterioare semnificative ale costurilor cu factorii de producție, urmând să se stabilizeze la 2,3% în 2025 și 2026. După scăderile semnificative consemnate în trimestrul I 2024, se previzionează o moderare mai progresivă a ratei anuale a inflației măsurate prin prețurile alimentelor până la finele anului, pe seama atenuării presiunilor din partea costurilor ca urmare a ieftinirii materiilor prime energetice și alimentare. Pe de altă parte, se anticipează că presiunile în continuare intense asupra costurilor cu forța de muncă vor împiedica o corecție mai puternică, iar impactul întârziat al acestora va susține componenta „alimente” a inflației pe parcursul ultimilor doi ani ai orizontului de proiecție.

Graficul 6

Inflația IAPC în zona euro – repartizare pe componentele principale

(variații procentuale anuale, puncte procentuale)

Pe fondul atenuării presiunilor din partea costurilor, inflația IAPCX este estimată să se reducă în continuare, dar într-un ritm mai gradual decât în perioada recentă, pe fondul propagării treptate a presiunilor ridicate generate de costurile cu forța de muncă (Graficul 7). Se anticipează că inflația IAPCX se va reduce de la 3,7% în trimestrul IV 2023 la 2,5% în trimestrul IV 2024, pe măsură ce impactul în sensul creșterii generat de blocajele la nivelul ofertei, de efectele redeschiderii economiei după pandemie și de efectele indirecte ale majorărilor anterioare ale prețurilor produselor energetice și ale alimentelor se estompează, iar impactul în sensul scăderii generat de înăsprirea politicii monetare se transmite în continuare. Proiecțiile includ impactul nesemnificativ exercitat de perturbările transportului maritim în Marea Roșie asupra dinamicii prețurilor bunurilor, în concordanță cu ipoteza unei soluționări rapide a tensiunilor și cu faptul că, în cazul transportului maritim, costurile se bazează adesea pe contracte pe termen mai lung.^[18] Ulterior, inflația IAPCX este proiectată să se situeze, în medie, la 2,1% și 2,0% în 2025 și, respectiv, 2026, reflectând atenuarea efectelor exercitate de presiunile anterioare din partea costurilor și de blocajele la nivelul ofertei, de normalizarea cererii sub efectul redeschiderii economiei după pandemie și de înăsprirea politicii monetare. Se consideră că o corecție mai rapidă va fi împiedicată de presiunile în scădere, dar încă ridicate, generate de evoluțiile costurilor cu forța de muncă, care sunt parțial amortizate de marjele de profit.

Graficul 7

Inflația IAPC exclusiv produse energetice și alimente în zona euro

(variații procentuale anuale)

Comparativ cu proiecțiile din luna decembrie 2023, perspectivele inflației IAPC totale au fost revizuite în sens descendent cu 0,4 puncte procentuale pentru anul 2024 și cu 0,1 puncte procentuale pentru anul 2025, dar sunt nerevizuite pentru 2026, în timp ce inflația IAPCX a fost revizuită în sens descendent pe parcursul întregului orizont de proiecție. Revizuirea în sens descendent a inflației IAPC pentru anul 2024 se datorează cu precădere componentei „produse energetice”, care va fi mai scăzută, conform estimărilor, pe seama unor corecții recente peste așteptări și a prețurilor mai reduse ale materiilor prime energetice. Se anticipează că efectele indirecte ale prețurilor mai mici ale produselor energetice se vor resimți treptat. Această evoluție, alături de perspectivele mai modeste ale creșterii economice și de dinamica mai redusă a costurilor unitare cu forța de muncă, determină revizuiri în sens descendent ale inflației IAPCX pe parcursul orizontului de proiecție. Inflația totală este nerevizuită pentru anul 2026, ca urmare a revizuirilor în sens ascendent ale dinamicii prețurilor produselor energetice, pe seama pantei mai crescătoare a curbelor cotațiilor futures ale petrolului și ale gazelor naturale, care au anulat revizuirile în sens descendent ale dinamicii prețurilor alimentelor și ale ratei inflației IAPCX.

Conform proiecțiilor, dinamica salariilor nominale se va reduce treptat, dar se va menține la niveluri ridicate, permițând revenirea, până în anul 2025, a salariilor reale la nivelurile înregistrate înainte de creșterea vertiginoasă a inflației. Se estimează că ritmul de creștere a remunerării pe salariat s-a diminuat în trimestrul IV 2023 și se va modera în continuare pe parcursul orizontului de proiecție, menținându-se însă ridicat comparativ cu nivelurile istorice, ca urmare a condițiilor încă tensionate de pe piețele forței de muncă, a măsurilor de compensare a intensificării inflației și a majorărilor salariilor minime. Se consideră că acesta va atinge nivelul de 3,0% la sfârșitul orizontului de proiecție, ceea ce corespunde, în linii mari, sumei dintre creșterea proiectată a productivității și inflație. Comparativ cu proiecțiile din luna decembrie 2023, ritmul de creștere pentru 2024 a fost revizuit în sens ușor descendent, anticipându-se că scăderea deviației dintre salariile efectiv plătite și cele negociate, ca urmare a perspectivelor economice mai modeste, va anula complet creșterea mai robustă a salariilor negociate. Pentru anii 2025 și 2026, dinamica remunerării pe salariat a fost, de asemenea, revizuită în sens descendent, reflectând o redresare estimată mai timpurie a salariilor reale și așteptările corespunzătoare privind o ușoară diminuare a cererii de măsuri de compensare a creșterii inflației. Se previzionează că ritmul de creștere a costurilor unitare cu forța de muncă a atins un nivel maxim în 2023 și se va reduce semnificativ, beneficiind parțial de creșterea proiectată a dinamicii productivității (Graficul 8).

Graficul 8

Repartizarea costurilor unitare cu forța de muncă în zona euro

(variații procentuale anuale, puncte procentuale)

Se estimează că presiunile din surse interne asupra prețurilor, măsurate prin creșterea deflatorului PIB, vor continua să se reducă treptat, creșterea profiturilor acționând inițial ca un amortizor pentru presiunile ridicate exercitate de costurile cu forța de muncă și, ulterior, consemnând o redresare (Graficul 9). Ritmul anual de creștere a deflatorului PIB a atins un nivel maxim de 6,3% în trimestrul I 2023 și, conform proiecțiilor, va continua să scadă rapid, situându-se, în medie, la 2,9% în anul 2024 și diminuându-se apoi într-un ritm mai gradual până la o valoare medie de 1,9% în 2026. Creșterea profiturilor unitare a atins, de asemenea, un nivel maxim la începutul anului 2023, încetinind ulterior. Aceasta este proiectată să devină negativă în 2024, ceea ce implică faptul că profiturile vor amortiza dinamica relativ robustă a costurilor cu forța de muncă. Pe măsură ce aceasta din urmă se moderează, se anticipează o relativă revigorare a creșterii profiturilor unitare începând cu 2025, susținută de o redresare economică robustă și de consolidarea dinamicii productivității.^[19]

Graficul 9

Deflatorul PIB al zonei euro – repartizare pe venituri

(variații procentuale anuale, puncte procentuale)

După o rată anuală ușor negativă în 2024, se anticipează că dinamica prețurilor importurilor va fluctua ușor peste nivelul de 2% în ultimii anii ai orizontului de proiecție. Se estimează că dinamica deflatorului importurilor a scăzut accentuat de la 17,5% în 2022 la −3,0% în 2023 și va fi de −0,4% în 2024. Conform anticipațiilor, aceasta va deveni pozitivă în a doua jumătate a anului 2024 și se va situa la 2,4% în 2025 și la 2,2% în 2026, în linii mari în concordanță cu traiectoria proiectată a prețurilor de export ale concurenților (Caseta 2).