Cuvânt înainte

Dificil în multe privințe, anul 2016 a prezentat însă și semne de progres. Deși începutul acestei perioade a fost marcat de incertitudini economice, la sfârșitul anului economia era așezată pe cele mai solide baze de la declanșarea crizei financiare.

Cu toate acestea, pe măsură ce incertitudinile economice s-au diminuat, au sporit incertitudinile politice. Am fost martorii unor evenimente geopolitice care vor contura peisajul politicilor noastre mulți ani de acum înainte. Prezentul Raport anual descrie modul în care BCE a navigat în aceste ape tulburi.

Anul 2016 a debutat pe fondul temerilor privind o nouă încetinire a activității economice la nivel mondial, care s-au reflectat în volatilitatea pronunțată de pe piețele financiare. A existat pericolul ca revenirea inflației la nivelul prevăzut de obiectivul nostru să fie în continuare întârziată și, în contextul unei inflații deja foarte scăzute, riscurile de deflație erau semnificative. La fel ca în anul 2015, Consiliul guvernatorilor și-a reafirmat hotărârea de a utiliza toate instrumentele de care dispune în cadrul mandatului în vederea îndeplinirii obiectivului său.

Prin urmare, în luna martie, am introdus o serie de măsuri noi destinate extinderii stimulilor monetari, care au inclus reducerea în continuare a ratelor dobânzilor reprezentative, creșterea valorii achizițiilor lunare efectuate în cadrul programului de achiziționare de active (asset purchase programme) de la 60 de miliarde EUR la 80 de miliarde EUR, achiziționarea pentru prima dată de obligațiuni corporative și lansarea de noi operațiuni țintite de refinanțare pe termen mai lung.

După cum menționăm în Raport, aceste măsuri s-au dovedit foarte eficace în ceea ce privește relaxarea condițiilor de finanțare, susținerea redresării economice și, în cele din urmă, sprijinirea ajustării graduale a ratelor inflației către niveluri mai apropiate de obiectivul nostru.

Întrucât politica noastră a dat rezultate, în luna decembrie programul de achiziționare de active a fost extins cu nouă luni pentru a sprijini pe o perioadă mai îndelungată condițiile de finanțare și revenirea susținută a inflației către valori apropiate, dar inferioare nivelului de 2%. Totuși, volumul achizițiilor a fost restabilit la nivelul inițial de 60 de miliarde EUR pe lună. Această măsură a reflectat succesul înregistrat de acțiunile noastre în prima parte a anului: creșterea încrederii în economia zonei euro și disiparea riscurilor de deflație.

Pe lângă beneficii, politica monetară are însă și efecte colaterale – de altfel, ca întotdeauna. În anul 2016, aceste efecte s-au aflat frecvent în centrul atenției. Raportul de anul acesta răspunde la unele dintre întrebările și preocupările referitoare la consecințele neintenționate ale acțiunilor noastre.

O astfel de preocupare se referă la efectele distributive ale acțiunilor BCE, îndeosebi din perspectiva inegalităților. Demonstrăm că, pe termen mediu, politica monetară exercită efecte distributive pozitive prin reducerea șomajului, de pe urma cărora gospodăriile mai puțin înstărite au cel mai mult de câștigat. La urma urmei, creșterea ocupării forței de muncă reprezintă unul dintre cei mai puternici vectori ai reducerii inegalităților.

O altă preocupare se referă la profitabilitatea băncilor, a societăților de asigurare și a fondurilor de pensii. Analizăm modul în care instituțiile financiare au fost afectate de contextul caracterizat de rate scăzute ale dobânzilor, precum și reacția acestora. Arătăm că există o relație de dependență între capacitatea de adaptare a băncilor și modelele lor specifice de afaceri.

Raportul tratează și alte provocări cu care s-a confruntat sectorul financiar în 2016. Examinăm în special problema creditelor neperformante, măsurile care trebuie întreprinse pentru soluționarea acesteia, precum și obstacolele existente. De asemenea, într-un articol special privind noile tehnologii și inovarea în sectorul financiar se analizează modul în care acestea ar putea afecta structura și funcționarea sectorului și implicațiile acestora prin prisma autorităților de monitorizare și reglementare.

Nicio analiză a anului 2016 nu ar putea fi completă fără a evoca schimbările care au zguduit sfera politică în acest an, mai ales decizia Regatului Unit de a părăsi Uniunea Europeană. Raportul evaluează așadar Brexit din perspectiva BCE. Mai presus de toate, subliniem importanța păstrării integrității pieței unice, precum și a uniformității normelor sale și a aplicării acestora.

Incertitudinile politice vor persista, probabil, în anul 2017. Dar rămânem încrezători că redresarea economică, impulsionată de politica noastră monetară, va continua. BCE are un mandat clar pentru acțiunile sale: menținerea stabilității prețurilor. Acesta ne-a ghidat cu succes pe parcursul anului 2016 și o va face în continuare și în anul care vine.

Frankfurt pe Main, aprilie 2017

Mario Draghi

Președinte

Economia zonei euro, politica monetară a BCE și sectorul financiar european în anul 2016

Economia zonei euro

Mediul macroeconomic internațional

În anul 2016, economia zonei euro s-a confruntat cu provocări din partea mediului extern. Atât în economiile dezvoltate, cât și în economiile de piață emergente, creșterea economică a fost modestă conform standardelor istorice, fiind consemnate episoade de incertitudine sporită și valori maxime temporare ale volatilității pe piețele financiare, în special în urma referendumului din luna iunie din Regatul Unit cu privire la calitatea de membru al UE și după alegerile prezidențiale care au avut loc în SUA în luna noiembrie. Inflația globală s-a situat la un nivel scăzut, pe fondul diminuării treptate a impactului exercitat de reducerile anterioare ale prețului petrolului, precum și în condițiile persistenței unui grad ridicat de neutilizare a capacităților de producție.

Creșterea economică globală s-a menținut modestă

Economia mondială a continuat să se redreseze treptat în anul 2016, deși într-un ritm ușor mai lent decât în anul precedent, ca urmare a decelerării consemnate în economiile dezvoltate. Activitatea economică a înregistrat o accelerare de ritm doar în a doua jumătate a anului, în special în economiile de piață emergente. Pe ansamblu, creșterea PIB global s-a menținut sub nivelurile atinse în perioada anterioară crizei (Graficul 1).

Anul 2016 a fost marcat de o serie de evenimente politice semnificative, care au întunecat perspectivele economice globale. În luna iunie 2016, rezultatul referendumului din Regatul Unit a produs incertitudine cu privire la perspectiva economică a țării, dar impactul economic și financiar imediat s-a dovedit a fi temporar și modest. Către finele anului, rezultatul alegerilor din SUA a determinat o schimbare la nivelul așteptărilor cu privire la viitoarele politici ale noii Administrații din SUA, ceea ce a determinat un nou episod de incertitudine sporită în sfera politicilor.

Economiile dezvoltate au continuat să crească, deși într-un ritm mai lent decât în anul precedent. Condițiile de finanțare în continuare acomodative și evoluțiile favorabile pe piețele muncii au sprijinit activitatea economică. Și în economiile de piață emergente creșterea a fost moderată la nivelul întregului an, perspectivele consemnând o îmbunătățire semnificativă în a doua jumătate a anului. Doi factori au avut o influență deosebită: continuarea decelerării treptate a economiei Chinei și atenuarea progresivă a recesiunilor profunde din principalele economii exportatoare de materii prime. Acestea fiind spuse, creșterea s-a menținut restrânsă din cauza tensiunilor geopolitice, a gradului excesiv de îndatorare, a vulnerabilității la inversările fluxurilor de capital iar, în cazul exportatorilor de materii prime, din cauza ajustărilor lente la scăderea veniturilor.

Dinamica schimburilor comerciale mondiale a fost modestă în 2016, volumul importurilor la nivel mondial crescând în termeni anuali cu numai 1,7%, după o majorare de 2,1% în anul precedent. Există indicii că anumite evoluții structurale care au stimulat anterior schimburile comerciale – precum scăderea costurilor de transport, liberalizarea comerțului, extinderea lanțurilor globale de valoare adăugată și procesul de adâncire financiară – nu vor sprijini schimburile comerciale în aceeași măsură pe termen mediu. În consecință, este improbabil ca schimburile comerciale internaționale să crească mai repede decât activitatea economică globală în viitorul previzibil.

Condițiile de finanțare la nivel global s-au menținut favorabile pe tot parcursul anului. Băncile centrale din principalele economii dezvoltate au menținut o orientare acomodativă a politicii monetare, Bank of England, Banca Japoniei și BCE continuând să aplice politici monetare expansioniste. Rezervele Federale din SUA și‑au reluat procesul de normalizare a politicii monetare, majorând intervalul țintei privind rata dobânzii reprezentative cu 25 puncte de bază în luna decembrie 2016. Piețele financiare s-au dovedit rezistente pe ansamblu, în pofida unor perioade de incertitudine sporită ca urmare a evenimentelor politice. Către finele anului, randamentele obligațiunilor guvernamentale pe termen lung emise de SUA au crescut semnificativ. Deocamdată nu este clar dacă această majorare reflectă o ajustare ascendentă a anticipațiilor privind creșterea economică și inflația sau mai degrabă o majorare bruscă a primelor de maturitate aferente obligațiunilor guvernamentale pe termen lung emise de SUA. Majoritatea piețelor emergente au beneficiat de îmbunătățirea condițiilor de finanțare externă până la alegerile din SUA din luna noiembrie. După aceea însă, creșterea anterioară consemnată de fluxurile de capital către economiile de piață emergente a început un proces invers, spread‑urile aferente obligațiunilor guvernamentale consemnând un avans, iar presiunile asupra valutelor intensificându-se într-o serie de țări.

Gradul foarte ridicat de neutilizare a capacităților de producție a inhibat în continuare inflația globală

În 2016, inflația globală a continuat să fie influențată de prețurile scăzute ale petrolului și de gradul încă foarte ridicat de neutilizare a capacităților de producție (Graficul 2). În țările OCDE, inflația anuală totală a urcat treptat către finele anului, ajungând la 1,1% la nivelul întregului an, comparativ cu 0,6% în 2015. Inflația anuală de bază consemnată de țările OCDE (exclusiv alimente și produse energetice) a crescut ușor la 1,8% (Graficul 1).

Prețurile petrolului s-au redresat de la nivelul minim de 33 USD/baril consemnat la finele lunii ianuarie 2016, ajungând la 55 USD/baril la sfârșitul lunii decembrie. Restrângerea investițiilor de către companiile petroliere americane și înmulțirea bruscă a perturbărilor în oferta de petrol la nivel global în prima jumătate a anului au condus la majorarea prețurilor^[1]. Spre sfârșitul anului, prețurile petrolului au fost semnificativ afectate de strategia OPEC privind oferta. În urma deciziei din 30 noiembrie privind aplicarea, în prima jumătate a anului 2017, a unei reduceri a producției în țările membre OPEC (de 1,2 milioane de barili/zi), prețul țițeiului Brent a crescut. Evoluția ascendentă a fost favorizată și de un acord încheiat în 10 decembrie între membrii OPEC și unii producători non-OPEC vizând o nouă restrângere a producției (cu 0,6 milioane de barili/zi).

În anul 2016, prețurile materiilor prime exclusiv petrolul au consemnat o redresare; cu toate acestea, cotațiile din sectorul alimentar și, respectiv, din cel metalurgic au evoluat în direcții opuse. Prețul materiilor prime agricole a urcat ca urmare a condițiilor meteorologice din prima jumătate a anului, dar a suferit un recul în timpul verii pe seama recoltelor abundente de grâu și alte cereale. Prețurile metalelor s-au menținut la niveluri scăzute în prima parte a anului, în contextul în care China a anunțat politici de protecție a mediului care implică restrângerea consumului de metale. Dat fiind faptul că perspectiva privind cererea viitoare s-a ameliorat prin prisma unor eventuale noi investiții în infrastructură în China și în Statele Unite, ulterior prețurile metalelor s-au redresat parțial.

Pe ansamblu, închiderea lentă a deficitelor de cerere agregată în economiile dezvoltate, diminuarea modestă a gradului ridicat de neutilizare a capacităților de producție din mai multe economii de piață emergente și disiparea efectelor scăderilor anterioare consemnate de prețurile petrolului și ale altor materii prime au exercitat o presiune ușoară în sensul creșterii asupra inflației globale în a doua jumătate a anului 2016.

Creșterea a continuat în principalele economii

În Statele Unite, activitatea economică a încetinit în 2016. După o evoluție modestă în prima jumătate a anului, creșterea PIB real a cunoscut o redresare în semestrul al doilea. Aceasta s-a datorat în principal consumului, majorării gradului de ocupare a forței de muncă și consolidării bilanțurilor populației. Influența nefavorabilă cauzată de ajustarea stocurilor și restrângerea investițiilor în sectorul energetic, care a limitat creșterea în primul semestru, s-a atenuat către finele anului, contribuind la intensificarea activității. Pe ansamblu, dinamica PIB s-a redus de la 2,6% în 2015 la 1,6% în 2016. Evoluțiile consemnate de piața muncii s-au menținut robuste, rata șomajului raportând o nouă scădere până la 4,7%, iar ritmul de creştere a câștigurilor salariale intensificându-se la sfârșitul anului. Inflația a continuat să se situeze cu mult sub ținta Comitetului federal pentru operațiuni de piață (Federal Open Market Committee - FOMC). Pe ansamblu, inflația anuală IPC a ajuns la 2,1% în 2016, în timp ce inflația de bază IPC (exclusiv alimente si produse energetice) a crescut la 2,2%.

Politica monetară s-a menținut deosebit de acomodativă în 2016. În luna decembrie, printr-o mişcare anticipată de majoritatea operatorilor de pe pieţele financiare, FOMC a decis să majoreze intervalul țintei privind rata dobânzii reprezentative cu 25 puncte de bază la 0,5-0,75%. Orientarea politicii fiscale a fost ușor expansionistă în anul fiscal 2016, deficitul bugetar avansând ușor la 3,2% din PIB ca urmare a creșterii cheltuielilor cu serviciile de asistență medicală și a cheltuielilor nete cu dobânzile.

Japonia a înregistrat o creștere solidă în 2016, cu sprijinul unei orientări acomodative a politicii monetare și fiscale, al unor condiții financiare mai laxe și al înăspririi condițiilor pe piața forței de muncă. În medie, creșterea PIB real a consemnat o ușoară decelerare până la 1% în 2016 față de 1,2% în anul precedent. Rata șomajului a scăzut la 3,1%, dar dinamica salarială a fost în continuare modestă. Rata anuală a inflației IPC a devenit negativă în 2016, ajungând la -0,1%, în principal ca urmare a scăderii prețurilor materiilor prime la nivel global și a aprecierii yenului. Măsura inflației de bază preferată de Banca Japoniei – IPC exclusiv alimentele proaspete și produsele energetice – a coborât uşor față de anul precedent, situându-se la 0,6% în 2016. În luna septembrie, Banca Japoniei a introdus relaxarea monetară cantitativă și calitativă cu accent pe controlul asupra curbei randamentelor. De asemenea, s-a angajat să extindă baza monetară până ce rata inflației depășește ținta de stabilitate a prețurilor și se plasează în mod stabil deasupra acelui nivel.

În Regatul Unit, economia s-a menținut robustă, în pofida incertitudinilor privind rezultatul referendumului referitor la apartenența la UE. În 2016, PIB real a crescut cu 2,0% potrivit estimărilor preliminare, în principal datorită consumului privat robust^[2]. Pe piețele financiare, cea mai de seamă reacție la rezultatul referendumului a fost deprecierea puternică a lirei sterline. Inflația a crescut după înregistrarea unor niveluri foarte scăzute. Politica monetară s-a menținut acomodativă în 2016. În luna august, Comitetul de politică monetară al Bank of England a redus rata dobânzii de politică monetară cu 25 puncte de bază la 0,25%, a extins programul de achiziționare de active și a lansat o schemă de finanțare la termen pentru a susține propagarea ratelor dobânzilor în economie. În luna noiembrie, guvernul a anunțat un nou mandat fiscal și măsuri țintite de politică economică, în special în domeniul investițiilor în infrastructură și în construcția de locuințe, pentru sprijinirea economiei în faza de tranziție.

În China, creșterea s-a stabilizat în 2016, fiind susținută de consumul puternic și de cheltuielile ridicate cu infrastructura. Creșterea anuală a PIB a fost de 6,7% în 2016, față de 6,9% în anul precedent. Investițiile în industria prelucrătoare au fost în continuare reduse, în timp ce investițiile imobiliare au crescut ușor. Cererea de importuri și-a revenit după nivelul minim din 2015, menținându-se însă sub nivelul consemnat anterior. Cererea externă relativ redusă a afectat exporturile, care, la rândul lor, au avut o influență negativă asupra importurilor prin canalul produselor realizate în sistem lohn. Inflația IPC anuală a crescut la 2%, în timp ce inflația anuală măsurată prin prețurile producției industriale, care s-a situat în teritoriu negativ începând cu luna martie 2012, a urcat la -1,4%.

Cursul de schimb efectiv al euro s-a menținut relativ stabil

În 2016, cursul de schimb al euro a fost relativ stabil în termeni efectivi nominali (Graficul 3). În termeni bilaterali însă, euro a fluctuat față de unele dintre celelalte valute principale. Față de dolarul SUA, euro a fost în mod remarcabil stabil în cea mai mare parte a anului 2016, în condițiile în care randamentele s-au menținut în mare neschimbate de ambele părți ale Atlanticului, dar s-a depreciat către finele anului. Slăbirea monedei euro față de yenul japonez a fost parțial compensată de aprecierea față de lira sterlină.

Coroana daneză este în prezent singura monedă aflată în mecanismul cursului de schimb II (MCS II). Moneda daneză a fost tranzacționată la un curs apropiat de paritatea centrală în cadrul MCS II, în timp ce Danmarks Nationalbank a majorat rata dobânzii de politică monetară în ianuarie 2016 și a efectuat achiziții nete de valută cu coroane daneze în 2016. Česká národní banka a continuat să cumpere valută în conformitate cu angajamentul său de a interveni pe piețele valutare pentru a preveni aprecierea cursului coroanei cehe peste un anumit nivel. De asemenea, și Hrvatska narodna banka și-a continuat intervențiile pe piețele valutare în condițiile unui regim de curs de schimb cu flotare controlată. Leva bulgărească a avut în continuare un curs de schimb fix în raport cu euro. Euro s-a menținut relativ stabil și față de francul elvețian, precum și de forintul maghiar și leul românesc, consemnând însă o apreciere față de coroana suedeză și, în mai mică măsură față de zlotul polonez.

Evoluții financiare

În anul 2016, piețele financiare din zona euro au fost în continuare impulsionate, într‑o mare măsură, de amplificarea caracterului acomodativ al politicii monetare implementate de BCE. Aceasta a contribuit la o diminuare treptată a randamentelor obligațiunilor guvernamentale din zona euro în primele trei trimestre ale anului. Totuși, pe fondul acțiunii unor factori globali, randamentele obligațiunilor guvernamentale din zona euro au recuperat, către sfârșitul anului, o parte din scăderea consemnată anterior în 2016. Ratele dobânzilor pe piața monetară și costul finanțării din surse externe a companiilor nefinanciare și-au continuat declinul, atingând noi minime istorice. Condițiile de finanţare a companiilor nefinanciare și a populației s-au îmbunătățit în continuare.

Ratele dobânzilor pe piața monetară din zona euro s-au diminuat

Ratele dobânzilor pe piața monetară s-au menținut pe o traiectorie descendentă în anul 2016, în principal pe fondul continuării măsurilor de relaxare a politicii monetare a BCE.

Aceste măsuri de relaxare sunt explicate mai detaliat în Secțiunea 2.1. Reducerea ratei dobânzii la facilitatea de depozit s-a transmis rapid și integral în rata dobânzii la depozitele overnight (EONIA), care s-a stabilizat ulterior la aproximativ -35 de puncte de bază (Graficul 4). În concordanță cu evoluția sa istorică, EONIA a consemnat majorări temporare la final de lună, mai reduse decât cele înregistrate la începutul anului 2015, anterior amplificării puternice a surplusului de lichiditate odată cu implementarea programului de achiziționare de active (APP).

Rata dobânzii EURIBOR la 3 luni și cea la 6 luni s-au adâncit în teritoriu negativ. Scăderea ratelor EURIBOR s-a produs în urma relaxării în continuare a politicii monetare, presiuni suplimentare în sensul scăderii fiind exercitate de tendința de creștere a lichidității excedentare. Majorarea surplusului de lichiditate cu peste 500 de miliarde EUR pe parcursul anului s-a datorat, în principal, achizițiilor realizate în cadrul programului de achiziționare de active și, într-o măsură mai mică, noii serii de operațiuni țintite de refinanțare pe termen mai lung (OTRTL-II). Excedentul de lichiditate a atins 1 200 de miliarde EUR la sfârșitul anului (Graficul 4).

Pe piața monetară garantată, ratele dobânzii la operațiunile repo și-au continuat, la rândul lor, declinul, pe fondul reducerii ratelor dobânzilor reprezentative ale BCE, al înregistrării unor volume însemnate de lichiditate și al orientării spre garanţii de calitate ridicată. Ratele dobânzii la operațiunile repo având ca garanție titluri emise de unele țări din zona euro s-au situat sub nivelul ratei dobânzii la facilitatea de depozit în cea mai mare parte a anului, reflectând cererea pentru garanții cu grad ridicat de lichiditate.

Ratele forward pe piața monetară din zona euro au atins un minim istoric după referendumul din Regatul Unit privind apartenența la UE, organizat la finele lunii iunie, pe fondul intensificării anticipațiilor pieței cu privire la continuarea de către BCE a măsurilor de relaxare a politicii monetare. Totuși, ulterior, ratele forward au consemnat o inversare de tendință până la sfârșitul anului, având în vedere diminuarea anticipațiilor pieței privind o nouă reducere a ratelor dobânzilor reprezentative și accentuarea pantei curbei ratelor forward la operațiunile EONIA. Aceasta din urmă, în paralel cu o creștere a randamentelor obligațiunilor suverane din zona euro, a reflectat evoluțiile la nivel internațional ale randamentelor pe termen mai lung, evoluţii care au fost mai pronunțate în Statele Unite.

Randamentele obligațiunilor guvernamentale din zona euro s-au majorat către sfârșitul anului

Randamentele obligațiunilor guvernamentale din zona euro s-au situat, pe ansamblu, la un nivel mai scăzut în 2016 comparativ cu anul precedent, reflectând menținerea sprijinului acordat de BCE sub forma atât a achiziționării de obligațiuni guvernamentale din zona euro, cât și a altor măsuri de politică monetară. Randamentele din zona euro, precum şi cele din Statele Unite au consemnat o ajustare semnificativă pe fondul evoluțiilor internaționale (Graficul 5). Sporirea incertitudinilor privind perspectivele creșterii globale la începutul anului a generat o scădere puternică a ratelor dobânzilor fără risc. Rezultatul referendumului din Regatul Unit a condus la reducerea în continuare a randamentelor, însă ulterior acestea au crescut atât în zona euro, cât și în Statele Unite, în contextul îmbunătățirii perspectivelor globale și al deznodământului alegerilor prezidențiale din SUA. Pe ansamblu, randamentul obligațiunilor suverane cu scadența la zece ani din zona euro, calculat ca medie ponderată cu PIB al ţărilor emitente, a scăzut cu aproximativ 30 de puncte de bază în anul 2016, situându-se în jurul valorii de 0,9% la sfârșitul anului. Spread-urile între randamentele obligațiunilor guvernamentale emise în zona euro au consemnat evoluții relativ moderate, fiind vizibilă însă o anumită eterogenitate la nivelul acestor economii.

Cotațiile acțiunilor din zona euro s-au menținut, în linii mari, nemodificate, după scăderi temporare

Anul 2016 a debutat cu un declin semnificativ pe piețele internaționale de acţiuni, în condițiile în care evoluțiile din China au generat preocupări cu privire la creșterea economică globală (Graficul 6). Odată cu atenuarea acestor preocupări, piețele de acţiuni au revenit, în jurul lunii aprilie, la nivelurile înregistrate la începutul anului. O evoluție similară a fost observată în perioada din preajma referendumului din Regatul Unit, în zilele ulterioare acestuia fiind consemnată o scădere pronunțată, tendinţa inversându-se în lunile următoare. În a doua jumătate a anului, piața acțiunilor din zona euro a înregistrat o creștere puternică datorită îmbunătățirii perspectivelor. În pofida mișcărilor relativ ample produse în cursul anului, piața acțiunilor din zona euro s-a menținut, în linii mari, la un nivel nemodificat, indicele cu bază largă EURO STOXX majorându-se cu aproximativ 1%. Creșterea modestă a indicelui total a mascat o scădere a cotaţiilor acţiunilor bancare, care au fost influențate negativ, între altele, de stocul de credite neperformante din sistemul bancar și de menținerea profitabilității la niveluri scăzute.

În Statele Unite, acțiunile au consemnat o evoluție similară pe parcursul anului, înregistrând însă o performanță mai bună per total, cu o creștere de aproape 10% în 2016. În decembrie 2016, principalii indici bursieri din Statele Unite au atins un nou maxim istoric.

Companiile nefinanciare au beneficiat de scăderea costului finanțării din surse externe

Măsurile de politică monetară adoptate în anul 2016 s-au transmis şi în costul nominal total al finanțării din surse externe a companiilor nefinanciare, care s-a situat la un minim istoric în vara anului 2016 (Graficul 7). Mai precis, ratele negative ale dobânzii la facilitatea de depozit și noua serie de OTRTL-II anunțată în luna martie au contribuit la reducerea în continuare a costului creditării bancare aferent companiilor nefinanciare. Introducerea achizițiilor de obligațiuni în euro cu risc scăzut (investment grade) emise de companiile nefinanciare cu sediul în zona euro, alături de celelalte elemente ale programului de achiziționare de active (APP), a plasat costul emisiunii de titluri de natura datoriei la niveluri semnificativ mai mici față de cele înregistrate în anul precedent și, totodată, sub nivelul ratelor dobânzilor la creditele bancare. Totuși, prima de risc asociată plasamentelor în acțiuni s-a menținut la un nivel ridicat, costul emisiunii de acţiuni scăzând doar marginal în anul 2016. Caracterul puternic acomodativ al politicii monetare a contribuit la reducerea costului finanțării din surse externe, precum și a gradului de eterogenitate care a caracterizat costul finanțării din surse externe în țările din zona euro și la nivelul firmelor de diverse dimensiuni.

Fluxurile de finanțare din surse externe s-au stabilizat în anul 2016

În primele trei trimestre ale anului 2016, fluxurile de finanțare din surse externe consemnate de companiile nefinanciare s-au stabilizat la un nivel apropiat de media anului 2015 (Graficul 8). Dintr-o perspectivă pe termen mai lung, această redresare a fluxurilor de finanțare din surse externe a companiilor nefinanciare de la nivelurile scăzute înregistrate în primul trimestru al anului 2014 este încă susținută de: (i) scăderea în continuare a costurilor de finanțare; (ii) relaxarea constrângerilor de creditare; (iii) expansiunea în curs a activității economice; și de (iv) intensificarea activităților de fuziuni și achiziții. De asemenea, politica monetară acomodativă a BCE a contribuit la crearea unor condiții favorabile finanţării companiilor nefinanciare de pe piaţa de capital. Mai precis, extinderea în iunie 2016 a programului de achiziționare de active pentru a include obligațiunile corporative a sprijinit emisiunea de titluri de natura datoriei în cursul anului. Îmbunătățirea condiţiilor de creditare^[3] și reducerea ratelor dobânzilor au determinat un apel uşor crescut al companiilor nefinanciare la sursele de finanțare bancară, în timp ce împrumuturile acordate de sectorul non-IMF și de „Restul lumii” au consemnat o scădere semnificativă pe parcursul anului. Acțiunile necotate și alte participații au rămas cea mai importantă componentă a fluxurilor de finanțare din surse externe a companiilor nefinanciare, susţinute de nivelul semnificativ al profitului reportat. Volumul emisiunilor de acţiuni cotate a fost limitat de costul relativ ridicat al emisiunii de acţiuni. Totodată, îmbunătățirea generală a accesului companiilor nefinanciare la finanțare din surse externe a acționat ca factor inhibitor asupra dinamicii creditelor comerciale și a creditelor intragrup.

Creșterea avuţiei nete a gospodăriilor populaţiei s-a intensificat

În primele trei trimestre ale anului 2016, avuția netă a gospodăriilor populației a continuat să crească într-un ritm mai accelerat (Graficul 9). Mai precis, prețurile locuințelor au continuat să se majoreze, generând câștiguri semnificative de capital asociate patrimoniului imobiliar al gospodăriilor populației. Creșterea cotațiilor acțiunilor în anul 2016 a condus la câștiguri aferente deținerilor de active financiare ale gospodăriilor populației și a avut o contribuție pozitivă la sporirea avuției nete.

Costurile aferente împrumuturilor accesate de gospodăriile populației din zona euro au atins un minim istoric, însă au continuat să varieze de la o țară la alta și în funcție de scadență; costul împrumuturilor pe termen lung a scăzut mai mult decât cel al împrumuturilor pe termen scurt. Apelul acestui sector la credite bancare noi a continuat să se redreseze în anul 2016.

O redresare economică generalizată

Procesul de redresare economică a zonei euro bazat pe cererea internă, care a demarat la începutul anului 2013, a continuat în anul 2016. Din perspectiva determinanților activității economice, ritmul actual de creștere a acesteia pare să devină mai robust (pentru detalii, a se vedea Caseta 2). În același timp, activitatea economică din zona euro a fost frânată de dinamica încă modestă a cererii externe, pe fondul incertitudinilor sporite la nivel mondial. În consecință, rata medie anuală de creștere economică s-a situat la 1,7% în anul 2016 (Graficul 10). Acest nivel este numai ușor inferior celui de 2,0% înregistrat în anul anterior, care a fost susținut de dinamica deosebit de ridicată a PIB în Irlanda. Consumul privat a crescut într-un ritm comparabil cu cel din 2015, fiind alimentat în continuare de majorarea veniturilor disponibile, în timp ce investițiile au avansat ușor mai lent decât în anul precedent, în pofida redresării observate în sectorul construcțiilor. Totodată, consumul administrațiilor publice a consemnat o expansiune mai alertă în anul 2016, având astfel o contribuție pozitivă la creșterea PIB (Secțiunea 1.6 din Capitolul 1). Redresarea economică a fost relativ generalizată la nivelul țărilor din zona euro.

Activitatea economică din zona euro a continuat să crească

Orientarea pronunțat acomodativă a politicii monetare a BCE a continuat să fie transmisă la nivelul economiei reale și a sprijinit cererea internă. Ameliorarea rentabilității companiilor și condițiile foarte favorabile de finanțare au încurajat în continuare revirimentul investițiilor. În plus, creșterea susținută a ocupării forței de muncă, favorizată și de reformele structurale anterioare, a continuat să sprijine redresarea economiei. Cotațiile încă relativ scăzute ale petrolului au dat un nou impuls dinamicii PIB în anul 2016. Pe de altă parte, gradul de îndatorare a sectorului public și a celui privat, care s-a menținut ridicat în unele țări, și necesitatea reducerii acestuia au inhibat cererea internă. De asemenea, ritmul lent al progreselor în direcția realizării reformelor structurale a reprezentat și în perioada analizată un factor de frânare a expansiunii economice.

În anul 2016, consumul privat în zona euro s-a consolidat în continuare, ritmul mediu anual de creștere a acestuia situându-se la aproximativ 2,0%, nivel similar, în linii mari, celui înregistrat în anul anterior. Principalii vectori ai avansului consumului privat au fost prețul redus al petrolului, îndeosebi la începutul anului, precum și îmbunătățirea condițiilor pe piețele forței de muncă din zona euro și majorarea, astfel rezultată, a veniturilor din muncă. În această privință, contribuția determinantă la dinamica veniturilor nominale totale din muncă în anul 2016 a revenit nu atât creșterii salariilor, cât creării de noi locuri de muncă. Ratele scăzute ale dobânzilor au sprijinit în continuare consumul privat, în condițiile ieftinirii creditelor și ale reducerii remunerării economisirii. În plus, deși veniturile nete din dobânzi ale gospodăriilor populației din zona euro s-au diminuat marginal în anul 2016, scăderea ratelor dobânzilor a determinat în principal redistribuirea resurselor de la creditorii neți la debitorii neți, care au, de regulă, o înclinație mai pronunțată spre consum decât cei dintâi^[9].

Măsurile de politică monetară implementate de BCE pe parcursul ultimilor ani, inclusiv programul de achiziționare de titluri emise de sectorul corporativ, anunțat în luna martie 2016, au impulsionat cererea și, prin urmare, au încurajat investițiile. În consecință, acestea au continuat să aibă un aport substanțial la expansiunea economică în anul 2016, reflectând, de asemenea, îmbunătățiri ale profiturilor raportate de companii, diminuarea constrângerilor asupra cererii și creșterea gradului de utilizare a capacităților de producție. Totodată, măsurile de politică monetară au sporit nivelul de încredere a sectorului corporativ, au redus cheltuielile nete cu dobânzile ale firmelor și au relaxat condițiile financiare, inclusiv cele corespunzătoare întreprinderilor mici și mijlocii, consolidând astfel în continuare investițiile corporative. Achizițiile de mijloace de transport au contribuit în mod deosebit la revirimentul investițiilor corporative. Cu toate acestea, este posibil ca activitățile investiționale ale companiilor să fi fost afectate de factori precum deteriorarea prelungită a anticipațiilor privind creșterea economică pe termen lung în zona euro, procesul de ajustare bilanțieră din sectorul corporativ, impus de gradul ridicat de îndatorare a companiilor, și dinamica mai modestă a schimburilor comerciale internaționale.

Investițiile în sectorul construcțiilor au cunoscut, de asemenea, o ameliorare, deși de la niveluri reduse, în paralel cu redresarea piețelor imobiliare din zona euro. Aceasta a reflectat expansiunea cererii, sprijinită, la rândul ei, de majorarea veniturilor reale, precum și ratele scăzute ale dobânzilor la creditele ipotecare și condițiile favorabile de creditare, pe fondul măsurilor de politică monetară, dar și stimulentele fiscale din unele țări. Totodată, randamentele plasamentelor alternative ale populației s-au menținut reduse, oferind un imbold suplimentar investițiilor în obiective rezidențiale. Revirimentul piețelor imobiliare a fost generalizat la nivelul țărilor din zona euro.

În anul 2016, dinamica activității economice a continuat să fie temperată de evoluțiile modeste consemnate de mediul extern, care au anulat complet efectele întârziate ale deprecierii semnificative a monedei euro în perioada 2014-2015 (Secțiunea 1.1 din Capitolul 1). Exporturile zonei euro către Statele Unite, Asia (cu excepția Chinei) și economiile de piață emergente au rămas la un nivel redus în anul 2016. În același timp, partenerii comerciali din Europa și China au făcut față acestor evoluții nefavorabile și au avut un aport tot mai însemnat la exporturile zonei euro. În anul 2016 s-a produs o consolidare a schimburilor comerciale în interiorul zonei euro, reflectând ritmul de creștere a cererii interne.

Din perspectivă sectorială, avansul producției în anul 2016 a fost generalizat (Graficul 11). Valoarea adăugată brută totală, care în trimestrul II 2015 depășise vârful atins anterior crizei, respectiv în trimestrul I 2008, s-a majorat cu aproximativ 1,7%, în medie, în anul 2016. Ritmul de creștere a valorii adăugate în industrie (exclusiv construcții) s-a temperat la circa 1,6% în anul 2016, iar sectorul serviciilor s-a extins cu 1,8%, nivel ușor mai ridicat decât în 2015. Totodată, deși valoarea adăugată în construcții era încă mult sub nivelul consemnat înainte de criză, dinamica acesteia s-a accelerat la aproximativ 2,0%, cea mai alertă rată de creștere înregistrată din anul 2006. Aceasta confirmă faptul că evoluțiile din sectorul construcțiilor devin tot mai favorabile, ulterior perioadei prelungite de declin sau creștere lentă care a debutat în anul 2008.

Ocuparea forței de muncă în zona euro a continuat să se majoreze

Procesul de redresare a piețelor forței de muncă a continuat în anul 2016 (Graficul 12). În trimestrul III 2016, nivelul populației ocupate în zona euro a fost cu 1,2% superior celui din perioada corespunzătoare a anului anterior, respectiv cu peste 3% mai ridicat decât ultimul minim, înregistrat în trimestrul II 2013. Cu toate acestea, populația ocupată s-a situat cu aproximativ 0,5% sub vârful atins înainte de criză, în trimestrul I 2008. Din perspectiva analizei pe sectoare economice, populația ocupată s-a majorat îndeosebi în sectorul serviciilor și, într-o măsură mai mică, în industrie (exclusiv construcții), în timp ce în construcții aceasta s-a menținut, în linii mari, stabilă.

În primele trei trimestre ale anului 2016, numărul total de ore lucrate a înregistrat o dinamică similară celei consemnate de numărul de persoane ocupate. Ritmul anual de creștere a productivității pe persoană ocupată a continuat să fie lent, situându-se, în medie, în jurul valorii de 0,4% pe trimestru în trimestrele I-III 2016, comparativ cu 1,0% în anul 2015 (nivel susținut, totuși, de revizuirea PIB în Irlanda).

În anul 2016, rata șomajului s-a redus în continuare, plasându-se la 9,6% în luna decembrie, cel mai scăzut nivel de la jumătatea anului 2009. Tendința descendentă a șomajului, care a început în semestrul II 2013, a avut un caracter generalizat pe sexe și grupe de vârstă. Pe ansamblul anului 2016, rata șomajului s-a situat, în medie, la 10,0%, comparativ cu 10,9% în 2015 și, respectiv, 11,6% în 2014. Cu toate acestea, indicatorii mai cuprinzători ai decalajului dintre cerere și ofertă pe piețele forței de muncă s-au menținut la valori ridicate.

Evoluțiile prețurilor și ale costurilor

În anul 2016, evoluția ratei anuale a inflației în zona euro, măsurată prin indicele armonizat al prețurilor de consum (IAPC), a reflectat îndeosebi influența prețurilor produselor energetice. Sub impactul acestora, în primele luni ale anului 2016 s-au înregistrat rate ale inflației scăzute sau chiar negative. Aceeași influență explică și plasarea ulterioară a celor din urmă pe o traiectorie ascendentă, pe măsură ce contribuțiile negative ale prețurilor produselor energetice s-au redus. La nivelul inflației de bază, măsurate prin rata inflației IAPC exclusiv produse energetice și alimente, nu s-au manifestat semnale privind înscrierea pe o pantă ascendentă, aceasta fluctuând între 0,7% și 1,0% pe parcursul anului.

Rata anuală a inflației a fost influențată, în principal, de prețurile produselor energetice

În anul 2016, rata medie anuală a inflației IAPC în zona euro s-a situat la 0,2%, în creștere de la 0,0% în anul 2015. Profilul inflației IAPC a fost determinat îndeosebi de evoluția prețurilor produselor energetice (Graficul 13). Pe perioada primăverii, rata anuală a inflației a fost negativă, dar ulterior a crescut progresiv. Astfel, în luna decembrie 2016, aceasta depășise cu peste 1,25 puncte procentuale nivelul minim atins în luna aprilie.

În schimb, analiza diferitelor măsuri alternative ale inflației de bază nu pune în evidență apariția unor semnale clare privind plasarea acesteia pe o traiectorie ascendentă (Graficul 14). Inflația IAPC exclusiv produse energetice și alimente a fluctuat între 0,7% și 1% pe parcursul anului 2016. Absența unei dinamici ascendente a inflației de bază s-a datorat parțial efectelor indirecte în sensul scăderii exercitate de reducerile anterioare pronunțate ale prețurilor petrolului și ale altor materii prime, efecte care se materializează cu un anumit decalaj. La nivelul factorilor fundamentali, presiunile din partea costurilor pe plan intern – cu precădere cele generate de creșterea câștigurilor salariale – s-au menținut, de asemenea, scăzute (pentru detalii, a se vedea Caseta 3).

Analiza principalelor componente ale IAPC arată că în anul 2016 dinamica prețurilor produselor energetice a avut, în medie, o contribuție negativă de -0,5 puncte procentuale la inflația totală. Aceasta s-a datorat îndeosebi evoluțiilor înregistrate de cotațiile petrolului exprimate în euro, care influențează, cu precădere, prețurile de consum ale combustibililor lichizi. Evoluțiile sus-menționate se transmit, de asemenea, la nivelul prețurilor de consum ale gazelor naturale, însă această transmisie este mai puțin directă și mai slabă, producându-se cu o întârziere mai mare^[14].

Rata inflației măsurată prin prețurile alimentelor s-a redus, în medie, la 1,0% în anul 2016, după traiectoria ascendentă consemnată în anul anterior, respectiv până la 1,4% în trimestrul IV 2015. Scăderea în cauză și fluctuațiile din timpul anului au fost imprimate, în bună măsură, de evoluția prețurilor alimentelor neprocesate, a prețurilor fructelor și legumelor în special, care a reflectat îndeosebi efecte tranzitorii, precum majorările pronunțate ale acestora pe fondul condițiilor meteorologice în lunile iulie și august și, ulterior, corecția lor semnificativă în sens descendent în lunile septembrie și octombrie. În schimb, rata inflației corespunzătoare alimentelor procesate a rămas relativ stabilă pe parcursul anului.

Variația anuală a prețurilor produselor industriale non-energetice a crescut la 0,7% în lunile ianuarie și februarie, reducându-se apoi până la 0,3% și menținându-se la acest nivel în intervalul cuprins între lunile august și decembrie. Scăderea a fost atribuită prețurilor bunurilor de folosință îndelungată și ale bunurilor semidurabile, cele două componente ale produselor industriale non-energetice care presupun cel mai ridicat conținut al importurilor, fiind așadar mai susceptibile de a fi influențate de aprecierea cursului de schimb efectiv nominal al euro, care a debutat în primăvara anului 2015. Rata inflației corespunzătoare bunurilor de uz curent a rămas, în linii mari, stabilă.

Din acest punct de vedere, presiunile din partea costurilor s-au menținut scăzute în anul 2016. Variația anuală a prețurilor de import a cunoscut o reducere accentuată în anul 2015 și s-a plasat în teritoriu negativ începând cu primele luni ale anului 2016, îndeosebi pe fondul impactului direct al aprecierii cursului de schimb efectiv nominal al euro (Graficul 15). Pe plan intern, dinamica anuală a prețurilor de producție ale bunurilor de consum nealimentare s-a situat la niveluri apropiate de zero în decursul întregului an. Evoluțiile prețurilor de producție în industriile bunurilor intermediare relevă influența considerabilă a cotațiilor țițeiului și ale altor materii prime în etapele inițiale ale procesului de stabilire a prețurilor, precum și impactul acestora în etapele ulterioare (măsurat la nivelul prețurilor bunurilor de consum).

Rata anuală a inflației pe segmentul serviciilor a fluctuat în jurul valorii de 1,1% pe parcursul anului 2016, fiind sensibil inferioară mediei pe termen mai lung. Subcomponentele grupei „servicii” a IAPC tind să fie produse pe plan intern, ceea ce presupune că prețurile serviciilor ar trebui să fie corelate într-o mai mare măsură cu evoluția cererii interne și a costurilor cu forța de muncă. Prin urmare, evoluțiile modeste reflectă probabil nivelurile încă semnificative ale deficitului de cerere pe piețele bunurilor și serviciilor și pe piețele forței de muncă din zona euro.

Presiunile din partea costurilor pe plan intern s-au menținut reduse

Presiunile din partea costurilor pe plan intern generate de costurile cu forța de muncă s-au menținut reduse în primele trei trimestre ale anului 2016.

Dinamica remunerării pe salariat și cea a costurilor unitare cu forța de muncă în zona euro s-au situat, în medie, la 1,3% și, respectiv, 0,9% în trimestrele I-III 2016 (Graficul 16). Ușoara redresare a costurilor unitare cu forța de muncă în anul 2016 comparativ cu anul anterior a reflectat cu precădere temperarea ritmului de creștere a productivității muncii, în timp ce dinamica remunerării pe salariat s-a menținut scăzută. Printre determinanții presiunilor reduse în sensul creșterii salariilor se numără decalajul negativ încă ridicat dintre cererea și oferta de pe piețele forței de muncă, reformele structurale implementate în ultimii ani pe piețele muncii, care au condus la o flexibilitate mai accentuată a salariilor la ajustările în sens descendent în unele țări din zona euro, și inflația scăzută^[15].

În anul 2016, presiunile din partea costurilor pe plan intern generate de evoluția profiturilor (calculate pe baza excedentului brut de exploatare) au consemnat o atenuare relativă comparativ cu anul 2015. Aceasta ar putea indica faptul că efectele în sensul creșterii profiturilor exercitate de ameliorarea raportului de schimb asociată prețurilor scăzute ale petrolului, care fusese factorul-cheie al majorării profiturilor în anul 2015, s-au disipat pe măsură ce cotațiile petrolului au continuat să se redreseze față de nivelurile minime atinse în prima parte a anului 2016^[16]. În consecință, profitul pe unitate de producție a reprezentat principalul determinant al scăderii marginale a variației anuale a deflatorului PIB în perioada cuprinsă între trimestrul IV 2015 și trimestrul III 2016.

Anticipațiile privind inflația pe termen lung s‑au stabilizat

Anticipațiile privind inflația pe termen lung relevate de sondaje s-au stabilizat în anul 2016. Conform Sondajului în rândul specialiștilor în prognoză, anticipațiile privind inflația pe termen lung (peste cinci ani) s-au situat la 1,8% în toate cele patru runde aferente anului 2016. Sondajul Consensus Economics din luna octombrie 2016 a indicat un nivel al anticipațiilor privind inflația pe termen mai lung ușor mai ridicat, respectiv 1,9%. După minimele istorice atinse în luna iulie, anticipațiile privind inflația derivate din rata forward peste 5 ani aferentă operațiunilor swap cu maturitate de 5 ani, indexate la inflație, s-au redresat. Cu toate acestea, indicatorii financiari ai anticipațiilor privind inflația pe termen lung au rămas la valori mai scăzute comparativ cu cei rezultați din sondaje pe parcursul întregului an.

Moneda și creditul

Nivelurile reduse ale ratelor dobânzilor și efectele măsurilor de politică monetară adoptate de BCE au susținut în continuare dinamica masei monetare și a creditului. Ritmul de creștere a masei monetare s-a stabilizat în anul 2016 pe un palier robust, în timp ce redresarea treptată a variației creditului a continuat.

Dinamica masei monetare s-a menținut relativ stabilă

În anul 2016, ritmul de creștere a masei monetare s-a menținut relativ stabil, deși în semestrul al doilea a înregistrat o ușoară decelerare (Graficul 17). Dinamica anuală a M3 s-a situat la 5,0% în luna decembrie 2016, comparativ cu 4,7% la sfârșitul anului anterior. Expansiunea masei monetare s-a datorat în continuare evoluției celor mai lichide componente, pe fondul costului redus de oportunitate aferent deținerii de depozite cu un grad ridicat de lichiditate într-un context caracterizat de rate foarte scăzute ale dobânzilor și o curbă plată a randamentelor. Măsurile neconvenționale ale BCE, îndeosebi programul de achiziționare de active, au avut, de asemenea, o contribuție importantă la evoluțiile monetare din zona euro. Dinamica M1, susținută de creșterea alertă a depozitelor overnight deținute atât de populație, cât și de companiile nefinanciare, a fost robustă, însă s-a temperat comparativ cu vârful atins la mijlocul anului 2015. Astfel, aceasta s-a situat la 8,8% în luna decembrie 2016, față de 10,7% în aceeași perioadă a anului anterior.

Din perspectiva evoluțiilor celorlalte componente principale ale M3, randamentele reduse ale activelor monetare mai puțin lichide au contribuit la contracția persistentă a depozitelor pe termen scurt, altele decât depozitele overnight (M2 minus M1), care a exercitat în continuare un efect inhibitor asupra dinamicii M3. Ritmul de creștere a instrumentelor tranzacționabile (M3 minus M2), cu o pondere redusă în M3, a consemnat o relativă redresare, susținută de avansul robust înregistrat pe segmentul deținerilor de acțiuni/unități ale fondurilor de piață monetară și de majorarea deținerilor de titluri de natura datoriei pe termen scurt ale băncilor.

Creația monetară a fost impulsionată din nou de surse interne

Contrapartidele interne, altele decât creditele acordate administrațiilor publice, au exercitat un impact pozitiv asupra dinamicii M3 pe parcursul anului 2016 (a se vedea coloanele albastre din Graficul 18). Pe de o parte, aceasta a reflectat redresarea treptată a ritmului de creștere a creditelor acordate sectorului privat. Pe de altă parte, variația anuală pronunțat negativă a pasivelor financiare pe termen mai lung ale IFM (exclusiv capitalul și rezervele) a contribuit în continuare la avansul M3. Evoluția a fost parțial determinată de curba relativ plată a randamentelor, asociată măsurilor de politică monetară ale BCE, care a descurajat deținerile de depozite pe termen lung și de obligațiuni bancare. Un alt determinant a fost atractivitatea operațiunilor țintite de refinanțare pe termen mai lung (OTRTL) ca alternativă la finanțarea de pe piață pe termen lung a băncilor.

Achizițiile de titluri de natura datoriei în contextul programului de achiziționare de titluri emise de sectorul public (PSPP) au exercitat un impact pozitiv considerabil asupra dinamicii M3 (a se vedea coloanele roșii din Graficul 18). În schimb, contribuția creditelor acordate administrațiilor publice de către IFM exclusiv Eurosistemul a fost negativă (a se vedea coloanele verzi din Graficul 18). În același timp, activele externe nete ale sectorului IFM din zona euro (poziție „în oglindă” față de pasivele externe nete ale sectorului non-IFM din zona euro, decontate prin intermediul băncilor) au acționat în continuare ca principal factor inhibitor al ritmului anual de creștere a M3 (a se vedea coloanele galbene din Graficul 18). Aceasta s-a datorat îndeosebi persistenței ieșirilor de capital din zona euro și reechilibrării portofoliilor în favoarea instrumentelor de investiții din afara zonei euro. Vânzările de obligațiuni guvernamentale din zona euro efectuate de nerezidenți în contextul PSPP au avut un aport major la această tendință, având în vedere că încasările astfel obținute au fost investite cu precădere în instrumente din afara zonei euro.

Redinamizarea creditului a continuat într-un ritm moderat

Redresarea treptată a dinamicii creditului s-a produs pe fondul evoluțiilor consemnate de împrumuturile acordate sectorului privat (Graficul 17). Ritmul anual de creștere a creditelor acordate de IFM rezidenților zonei euro (respectiv administrațiilor publice și sectorului privat) s-a intensificat pe parcursul perioadei analizate, până la 4,7% în luna decembrie 2016, comparativ cu 2,3% în decembrie 2015. Ameliorarea dinamicii creditului a fost vizibilă mai ales pe segmentul companiilor nefinanciare. Astfel, variația împrumuturilor acordate acestora s-a redresat semnificativ față de nivelul minim înregistrat în trimestrul I 2014. La aceasta au contribuit scăderile semnificative ale ratelor dobânzilor active practicate de bănci, pe fondul menținerii costurilor de finanțare ale băncilor pe o traiectorie descendentă, datorită în special măsurilor neconvenționale de politică monetară implementate de BCE. Un efect de sens opus asupra dinamicii creditului îl exercită în continuare procesul de consolidare a bilanțurilor băncilor și nivelurile încă ridicate ale creditelor neperformante din unele state.

Totodată, după cum indică rezultatele ediției din ianuarie 2017 a sondajului privind creditul bancar în zona euro, la revirimentul dinamicii împrumuturilor au contribuit modificările consemnate de cererea de credite pe toate segmentele, în timp ce standardele de creditare aferente companiilor înregistrează o relativă stabilizare. Sondajul a identificat principalii determinanți ai majorării cererii de împrumuturi: nivelul în general scăzut al ratelor dobânzilor, operațiunile de fuziuni și achiziții, procesul de restructurare corporativă, precum și perspectivele privind piața imobiliară. În aceste condiții, programul de achiziționare de active a exercitat un impact în sensul relaxării nete a standardelor de creditare și îndeosebi a termenilor și condițiilor de creditare. Băncile au raportat, de asemenea, că lichiditatea suplimentară furnizată prin intermediul programului de achiziționare de active și al OTRTL a fost utilizată pentru acordarea de împrumuturi, dar și pentru substituirea finanțării din alte surse. În plus, participanții la sondaj au semnalat faptul că rata negativă a dobânzii la facilitatea de depozit a BCE a avut un efect favorabil asupra volumului de împrumuturi, contribuind totodată la reducerea marjelor de dobândă.

Ratele dobânzilor bancare la creditele pentru populație și companii nefinanciare au atins minime istorice

Orientarea acomodativă a politicii monetare a BCE, consolidarea bilanțurilor și reducerea fragmentării piețelor financiare în general au contribuit la diminuarea costurilor agregate de finanțare ale băncilor, care au atins minime istorice. Începând din luna iunie 2014, restrângerea acestor costuri s-a transmis în niveluri mai scăzute ale ratelor dobânzilor active (Graficul 19), care s-au redus, de asemenea, până la minime istorice. În intervalul cuprins între începutul lunii iunie 2014 (debutul măsurilor BCE de susținere a creditării) și luna decembrie 2016, ratele dobânzilor agregate la creditele bancare acordate populației și companiilor nefinanciare s-au redus cu aproximativ 110 puncte de bază. Totodată, ratele dobânzilor la creditele pentru companii nefinanciare și pentru populație au consemnat în continuare un grad redus de dispersie între țări.

Politica fiscală și reformele structurale

Deficitul bugetar din zona euro a continuat să se reducă în anul 2016, îndeosebi ca urmare a diminuării plăților cu dobânzile și a poziției ciclice favorabile, în timp ce orientarea politicii fiscale în zona euro a fost expansionistă. Ponderea datoriei publice în PIB a scăzut în continuare pe ansamblul zonei euro. Cu toate acestea, nivelul datoriei se menține ridicat într-o serie de țări, ceea ce reclamă continuarea eforturilor în plan bugetar și aplicarea unei politici fiscale mai favorabile creșterii economice pentru a asigura înscrierea fermă a ponderilor datoriei publice în PIB pe o traiectorie descendentă. Intensificarea ritmului de implementare a reformelor la nivelul mediului de afaceri și al cadrului de reglementare ar sprijini amplificarea potențialului de creștere economică în zona euro. În plus, sunt necesare reforme cuprinzătoare pe piețele forței de muncă pentru a stimula ocuparea.

Deficitele bugetare au continuat să se reducă în anul 2016

Conform proiecțiilor macroeconomice ale experților Eurosistemului din luna decembrie 2016, deficitul bugetului general consolidat în zona euro a scăzut de la o pondere de 2,1% din PIB în anul 2015 la 1,8% din PIB în anul 2016 (Graficul 20). Această evoluție este, în linii mari, similară previziunilor economice ale Comisiei Europene din iarna anului 2017. Reducerea deficitului a fost rezultatul diminuării plăților cu dobânzile și al poziției ciclice favorabile, care au compensat pe deplin deteriorarea soldului primar ajustat ciclic. Ameliorarea deficitului bugetar agregat în zona euro a reflectat îmbunătățirea pozițiilor fiscale în majoritatea țărilor din zona euro.

Orientarea politicii fiscale în zona euro, măsurată ca variație a soldului primar ajustat ciclic după excluderea impactului bugetar al asistenței din fonduri publice acordate sectorului financiar, a fost expansionistă în anul 2016 (Graficul 20)^[20]. Aceasta s-a datorat cu precădere măsurilor fiscale discreționare adoptate pe partea de venituri, precum reduceri ale impozitelor directe într-o serie de țări din zona euro. De asemenea, influențe în acest sens au avut creșterea relativ alertă a transferurilor sociale și consumul intermediar. Există indicii potrivit cărora este posibil ca unele țări să fi folosit o parte din economiile din dobânzi pentru majorarea cheltuielilor primare, în loc să-și reducă nivelurile datoriei publice sau să constituie amortizoare. Afluxul de refugiați a avut un impact mai scăzut asupra finanțelor publice comparativ cu anul 2015.

Ponderea datoriei publice în PIB a continuat să se reducă în zona euro

Ponderea datoriei publice în PIB a continuat să scadă treptat în zona euro după nivelul maxim atins în anul 2014. Conform proiecțiilor macroeconomice ale experților Eurosistemului din luna decembrie 2016, aceasta s-a redus de la 90,4% în anul 2015 la 89,4% în perioada analizată. La ameliorarea consemnată în anul 2016 au contribuit, în egală măsură, trei factori: (i) evoluțiile favorabile la nivelul diferențialului dintre rata dobânzii aferentă datoriei publice și ritmul de creștere a PIB, având în vedere ratele scăzute ale dobânzilor și redresarea economică; (ii) înregistrarea unor ușoare excedente primare și (iii) valorile negative ale ajustării datorie-deficit (Graficul 21).

Totuși, în câteva țări, nivelurile datoriei publice sunt încă ridicate și chiar în creștere. Acest lucru este cu atât mai îngrijorător cu cât o povară considerabilă a datoriei publice face economia mai vulnerabilă în fața șocurilor macroeconomice și a instabilității de pe piețele financiare, limitând marja în care politica fiscală poate acționa ca un amortizor^[21]. Astfel, îndeosebi țările cu ponderi ale datoriei publice în PIB ridicate ar trebui să asigure înscrierea fermă a acestora pe o traiectorie descendentă, în conformitate deplină cu Pactul de stabilitate și creștere (PSC). Limitarea riscurilor la adresa sustenabilității datoriei este, de asemenea, esențială dintr-o perspectivă pe termen mai lung, luând în considerare provocările substanțiale generate de îmbătrânirea populației, reflectate de creșterea cheltuielilor cu pensiile, cu asistența medicală și cu îngrijirea de lungă durată. Raportul privind asistența medicală publicat de Comisia Europeană în anul 2016 a identificat principalele reforme necesare în statele membre ale UE în vederea limitării presiunilor aferente cheltuielilor în materie de asistență medicală și îngrijire de lungă durată^[22].

Spațiul fiscal disponibil a variat la nivel de țară

Deși în mai multe țări din zona euro continuarea eforturilor de consolidare fiscală este indispensabilă pentru asigurarea sustenabilității fiscale, alte state dispun de spațiu fiscal pe care îl pot utiliza, respectând în același timp pe deplin PSC. Pactul permite un anumit grad de flexibilitate, care ar putea determina măsuri de răspuns la necesitățile în materie de stabilizare la nivel național. De exemplu, PSC oferă o relativă marjă de manevră în ceea ce privește investițiile publice și cheltuielile aferente reformelor structurale.

Dimensiunea spațiului fiscal și utilizarea acestuia au variat la nivelul țărilor din zona euro. Unele state, precum Germania, au folosit spațiul fiscal disponibil, de exemplu, pentru a acomoda impactul bugetar considerabil al afluxului de refugiați. În schimb, țările care nu dispuneau de marjă de manevră bugetară au fost nevoite să implementeze măsuri fiscale cu scopul de a asigura conformitatea cu prevederile PSC. Alte state, precum Italia, Letonia și Lituania, au beneficiat, de asemenea, de un spațiu de manevră pentru deficite mai ridicate prin intermediul flexibilității acordate de prevederile PSC referitoare la investițiile publice, reformele sistemelor de pensii și reformele structurale.

Pentru a utiliza în mod optim spațiul fiscal disponibil, țările ar trebui să își orienteze măsurile de politică spre efectuarea de cheltuieli bine determinate pentru investiții publice, preconizate a avea o contribuție de durată la creșterea economică pe termen mediu. Cu toate că amplitudinea efectelor macroeconomice nu poate fi măsurată cu exactitate, se anticipează că investițiile publice pot avea efecte pozitive asupra cererii și pot determina o creștere a PIB potențial prin majorarea stocului de capital public^[23].

În plus, în vederea sprijinirii stabilizării economice, țările ar trebui să facă eforturi pentru a realiza o structură a politicilor fiscale mai favorabilă creșterii economice. Pe partea de cheltuieli, revizuirea acestora oferă perspective promițătoare pentru identificarea drepturilor pecuniare care nu determină în mod automat un nivel sporit de bunăstare, putând contribui la o utilizare mai eficientă a fondurilor publice. Pe partea de venituri, creșterea măsurii în care sistemul de impozitare este favorabil creșterii economice și limitarea evaziunii fiscale reprezintă direcții importante de reformă într-o serie de state. Mai precis, reducerea sarcinii fiscale asupra veniturilor din muncă, respectiv a sarcinii fiscale generate de impozitul pe venit și de contribuțiile la asigurările sociale, poate antrena efecte pozitive asupra creșterii economice și a ocupării forței de muncă^[24].

Rezultate mixte în privința respectării normelor fiscale la nivelul UE

Țările trebuie să respecte cu strictețe prevederile PSC și să corecteze în timp util riscurile la adresa sustenabilității datoriei. În anul 2016, conformarea țărilor din zona euro cu PSC a avut un caracter mai degrabă eterogen, în pofida faptului că, din perspectiva implementării acestuia, o aplicare mai fermă a normelor fiscale ar fi fost oportună pentru a asigura menținerea credibilității depline a PSC.

Procesul de consolidare fiscală înregistrează progrese, ceea ce a contribuit, printre altele, la ieșirea din procedura de deficit excesiv (PDE) a câtorva state. În anul 2016, PDE a fost închisă la termen în cazul Irlandei și al Sloveniei, iar în cazul Ciprului, abrogarea procedurii a survenit chiar cu un an înainte de termenul-limită stabilit. La nivelul țărilor din zona euro, numai Franța, Spania și Portugalia au făcut în continuare obiectul componentei corective a PSC în primele luni ale anului 2017^[25].

Cu toate acestea, Comisia Europeană a constatat existența, în mai multe țări din zona euro, a unor decalaje semnificative în materie de consolidare fiscală în raport cu prevederile PSC atât în anul 2016, cât și ulterior, dar acest lucru nu a condus la accelerarea semnificativă a procedurilor prevăzute în PSC^[26]. De exemplu, referitor la recomandările specifice fiecărei țări publicate în luna mai 2016, Comisia Europeană a examinat nerespectarea criteriului privind datoria de către Belgia, Italia și Finlanda în anul 2015. Totuși, ca urmare a analizei pe baza valorii numerice de referință a datoriei și/sau a factorilor relevanți specificați de PSC, Comisia Europeană a decis să nu deschidă o PDE. În plus, în pofida faptului că Spania și Portugalia nu au luat măsuri eficace, în luna august 2016 Consiliul Uniunii Europene a dat curs recomandării Comisiei de a nu impune amenzi. Dimpotrivă, în cazul Spaniei termenul-limită stabilit în cadrul PDE a fost prelungit cu doi ani, respectiv până în 2018, fiindu-i acordată și o reducere considerabilă a efortului necesar de ajustare. În ceea ce privește Portugalia, care a suportat costuri bugetare aferente asistenței acordate sectorului financiar în anul 2015, termenul-limită stabilit în cadrul PDE a fost prelungit cu un an, respectiv până în 2016. De asemenea, Comisia nu a formulat nicio propunere în sensul suspendării anumitor plăți din fondurile structurale și de investiții europene.

La data de 16 noiembrie 2016, Comisia Europeană a publicat evaluarea proiectelor de planuri bugetare pentru anul 2017. Aceasta a constatat că șase state care făceau obiectul componentei preventive a PSC, respectiv Belgia, Italia, Cipru, Lituania, Slovenia și Finlanda, erau supuse riscului de neconformitate cu cerințele PSC^[27]. Dintre țările care făceau obiectul componentei corective a PSC, s-a considerat că Franța și – după prezentarea unui proiect de plan bugetar actualizat – Spania respectau, în linii mari, prevederile PSC. În cazul Portugaliei, se anticipa depășirea cu foarte puțin a pragului unei abateri semnificative. La data de 5 decembrie 2016, Eurogrupul a declarat că statele membre ale zonei euro care fac în continuare obiectul componentei corective a PSC ar trebui să asigure corectarea la termen a deficitelor excesive, convergența ulterioară în ritm corespunzător către obiectivul pe termen mediu și respectarea regulii privind datoria publică^[28].

Îmbunătățirea calității instituțiilor este esențială pentru creșterea PIB potențial

În pofida progreselor înregistrate de redresarea economică, persistă provocările structurale pe termen mediu și lung la adresa creșterii economice în zona euro. Rata modestă de creștere a productivității, nivelurile ridicate ale datoriei și șomajul structural împiedică accelerarea creșterii economice și reclamă un nou impuls din partea politicilor axate pe ofertă. Există numeroase dovezi conform cărora dinamica lentă a trendului PIB și al ocupării forței de muncă este legată de o calitate mai slabă a instituțiilor naționale (precum controlul corupției și statul de drept), dar și de o structură rigidă a piețelor bunurilor și serviciilor și a piețelor forței de muncă^[29]. Într‑adevăr, instituțiile și structurile economice solide sunt esențiale pentru reziliența și prosperitatea pe termen lung ale zonei euro (Graficul 22)^[30].

O serie de indicatori relevă faptul că ritmul de implementare a reformelor în zona euro s-a temperat semnificativ după anul 2013, revenind la nivelurile consemnate anterior crizei^[31]. Această încetinire a reformelor este regretabilă, având în vedere că există deja exemple de reforme credibile și bine direcționate puse în aplicare pe parcursul crizei care au adus beneficii considerabile țărilor respective din zona euro^[32].

Ritmul lent de implementare a reformelor generează preocupări în privința creșterii economice în zona euro și a perspectivelor ocupării forței de muncă, încetinind procesul de ameliorare în continuare necesar a capacității Uniunii monetare de a absorbi eventuale șocuri. Tabelul 1 prezintă progresele înregistrate în direcția punerii în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări (RST) formulate de Comisia Europeană pentru 2016. În mod evident, implementarea reformelor a avut un caracter mai degrabă limitat la nivelul țărilor din zona euro. De exemplu, niciuna dintre recomandări nu a fost abordată integral, iar progrese substanțiale au fost consemnate numai în cazul a două dintre ele. Cu toate acestea, în anul 2016, în majoritatea statelor membre ale zonei euro s-au înregistrat anumite progrese în ceea ce privește reformele condițiilor-cadru (de exemplu, eficientizarea cadrelor de insolvență, stimularea restructurării datoriilor sectorului privat și facilitarea accesului la finanțare al întreprinderilor mici și mijlocii). Referitor la reformele bugetare structurale, eforturile au continuat să se axeze pe reducerea sarcinii fiscale asupra veniturilor din muncă, în timp ce unele țări din zona euro au urmărit și eficientizarea administrației publice și a colectării impozitelor. În privința reformelor de pe piețele forței de muncă sau a măsurilor de intensificare a concurenței în sectorul serviciilor, în cea mai mare parte a statelor membre ale zonei euro s-au înregistrat progrese mult mai limitate sau chiar deloc. În general, țările care au implementat reforme au făcut acest lucru în mod fragmentar. Aceasta a avut drept rezultat neglijarea complementarităților potențial importante dintre diferite domenii de reformă și ratarea unor ocazii de a internaliza pe deplin efectele de impulsionare a cererii generate de formarea unor anticipații privind majorarea veniturilor viitoare^[33].

Pe ansamblu, guvernele ar trebui să accelereze implementarea reformelor favorabile mediului de afaceri. După cum s-a indicat mai sus, în anul 2016 au fost depuse unele eforturi în direcția îmbunătățirii mediului de afaceri și a cadrului de reglementare, însă progresele consemnate în ultimii ani au fost mult prea limitate pentru a permite alinierea țărilor din zona euro cu cele mai bune practici la nivel mondial. Așa cum arată Caseta 4, reformele au în continuare un important potențial neexploatat de a impulsiona productivitatea și ocuparea forței de muncă. Pe lângă măsurile de îmbunătățire a infrastructurii publice, acțiunile întreprinse în scopul eficientizării cadrelor de insolvență și al intensificării concurenței pe piețele bunurilor și serviciilor ar contribui, de asemenea, la stimularea investițiilor și, în final, a cererii agregate. În completarea acestor reforme prioritare, sunt necesare reforme cuprinzătoare pe piețele forței de muncă pentru a spori flexibilitatea acestora, a reduce segmentarea lor pe diferite tipuri de contracte de muncă și a soluționa problema necorelării din perspectiva competențelor a cererii cu oferta de forță de muncă. Totodată, politicile destinate dezvoltării capitalului uman și mobilității forței de muncă, precum și programele active în domeniul pieței forței de muncă ar trebui implementate într-un ritm mai alert pentru a combate nivelul ridicat al șomajului. În plus, eficientizarea administrației publice ar stimula creșterea productivității și ar fi benefică pentru sectorul privat.

Totodată, la nivel european se resimte nevoia de a da un nou impuls procesului de implementare a reformelor. Noua structură a guvernanței economice, parte a Semestrului european al Comisiei Europene, ar trebui să încurajeze punerea în aplicare a reformelor la nivelul zonei euro, însă progresele limitate evidențiate mai sus arată că mai sunt încă multe de făcut. De exemplu, după cum subliniază și Raportul celor cinci președinți^[34] publicat în anul 2015, pe termen mediu și lung este necesar un proces de convergență cu un grad mai ridicat de obligativitate orientat spre realizarea unor structuri economice rezistente la șocuri. În același timp, susținerea prin acțiuni ferme a progreselor în privința pieței unice, constituirea unei veritabile uniuni a piețelor de capital și finalizarea uniunii bancare vor contribui, de asemenea, la crearea unei zone euro mai reziliente și mai favorabile creșterii economice.

Politica monetară în sprijinul redresării zonei euro și al creșterii inflației

Necesitatea unor noi măsuri de politică monetară în anul 2016

Deteriorarea condițiilor economico-financiare a justificat monitorizarea atentă la începutul anului

Măsurile de politică monetară adoptate de BCE în ultimii ani au fost orientate către susținerea redresării economice a zonei euro și repoziționarea ratei inflației către niveluri inferioare, dar apropiate de 2% pe termen mediu. Aceste măsuri, care includ operațiunile țintite de refinanțare pe termen mai lung (OTRTL), programul de achiziționare de active (APP) și rata dobânzii negative la facilitatea de depozit, au fost lansate la momente diferite și s-au dovedit a fi foarte eficace în susținerea redresării economice și în contracararea presiunilor dezinflaționiste. Cu toate acestea, factorii inhibitori care au acționat în decursul anului 2016 au antrenat amânarea convergenței inflației la niveluri compatibile cu obiectivul Consiliului guvernatorilor, necesitând noi măsuri de politică monetară pe parcursul perioadei analizate.

La începutul anului 2016, condițiile economico-financiare au cunoscut o deteriorare, în contextul incertitudinilor accentuate, al riscurilor geopolitice și al volatilității mai pronunțate pe piețele financiare și ale materiilor prime. Mai precis, s-au manifestat temeri sporite referitoare la direcția în care se îndrepta economia mondială, având în vedere pierderea de ritm consemnată pe piețele emergente, îndeosebi în China. În plus, dinamica inflației a continuat să fie inferioară anticipațiilor, în special ca urmare a reluării tendinței pronunțat descendente a prețurilor petrolului și a creșterii modeste a salariilor. Împreună cu diminuarea anticipațiilor privind inflația pe termen scurt și mediu, aceasta semnala amplificarea riscului apariției efectelor de runda a doua, deoarece exista posibilitatea ca nivelul scăzut al anticipațiilor să determine amânarea majorărilor salariale de către părțile implicate în procesul de stabilire a salariilor.

În acest context, Consiliul guvernatorilor a reiterat, în luna ianuarie, semnalele privind orientarea viitoare a politicii monetare, accentuându-se faptul că se anticipa menținerea ratelor dobânzilor reprezentative ale BCE la nivelurile actuale sau la niveluri mai scăzute pe o perioadă extinsă, care va depăși cu mult orizontul achizițiilor nete de active. De asemenea, întrucât intensitatea și persistența factorilor inhibitori erau incerte, Consiliul guvernatorilor a afirmat necesitatea reexaminării și, posibil, a revizuirii orientării politicii monetare în ședința din martie 2016, când deveneau disponibile informații suplimentare, inclusiv noile proiecții ale experților.

În trimestrul I 2016 s-a deteriorat perspectiva unei ajustări susținute a traiectoriei inflației către niveluri compatibile cu obiectivul Consiliului guvernatorilor de a menține rate ale inflației inferioare, dar apropiate de 2% pe termen mediu. Astfel, condițiile financiare au cunoscut o înăsprire, cu precădere pe piața de acțiuni și pe cea valutară, existând riscul ca aceste evoluții să determine condiții de finanțare mai restrictive în economia reală. Informațiile disponibile au indicat, de asemenea, încetinirea procesului de relansare economică și revenirea inflației la valori negative. Cu toate că declinul inflației s-a datorat în bună măsură scăderii prețurilor petrolului, presiunile inflaționiste la nivelul inflației de bază au înregistrat, de asemenea, valori inferioare celor proiectate anterior. Anticipațiile privind inflația pe termen mediu bazate pe indicatorii pieței au consemnat, la rândul lor, un recul, conducând la amplificarea riscului de apariție a efectelor de runda a doua. Proiecțiile privind inflația ale experților BCE, publicate în luna martie, au fost substanțial revizuite în sens descendent, implicând o nouă amânare a momentului în care se anticipa revenirea inflației la niveluri inferioare, dar apropiate de 2%, conform obiectivului Consiliului guvernatorilor.

Perspectivele mai dificile au necesitat un răspuns ferm din partea politicii monetare în luna martie

În aceste condiții, existau argumente solide în favoarea revizuirii de către Consiliul guvernatorilor a orientării de politică monetară, precum și pentru furnizarea în continuare a unui stimul monetar substanțial menit să contracareze riscurile sporite la adresa obiectivului BCE privind stabilitatea prețurilor. Ca urmare, Consiliul guvernatorilor a introdus un set cuprinzător de măsuri de politică monetară în luna martie 2016.

La ședința din luna martie, Consiliul guvernatorilor a hotărât: (i) reducerea ratelor reprezentative ale dobânzii, îndeosebi a ratei dobânzii la facilitatea de depozit până la -0,40%^[38]; (ii) majorarea achizițiilor lunare efectuate în cadrul programului de achiziționare de active până la 80 de miliarde EUR începând cu luna aprilie 2016 și a limitei pe emitent și pe emisiune în ceea ce privește achizițiile anumitor categorii de titluri; (iii) includerea unui nou program de achiziționare de titluri emise de sectorul corporativ (CSPP) în cadrul Programului de achiziționare de active în vederea cumpărării unor obligațiuni în euro cu risc scăzut, emise de societăți nebancare situate în zona euro; și (iv) lansarea unei noi serii de patru operațiuni țintite de refinanțare pe termen mai lung (OTRTL-II), fiecare cu scadența la patru ani, începând cu luna iunie 2016. De asemenea, Consiliul guvernatorilor a continuat să clarifice, prin semnalele privind orientarea viitoare a politicii monetare, faptul că anticipa menținerea ratelor dobânzilor reprezentative ale BCE la nivelurile actuale sau la niveluri mai scăzute pe o perioadă extinsă, care va depăși cu mult orizontul achizițiilor nete de active, și a reiterat că aceste achiziții se vor efectua până la sfârșitul lunii martie 2017 sau ulterior, dacă va fi necesar, și, în orice caz, până când Consiliul guvernatorilor va observa o ajustare susținută a traiectoriei inflației, în concordanță cu obiectivul său de inflație.

Acest set cuprinzător de măsuri urmărea relaxarea în continuare a condițiilor de creditare pentru sectorul privat și stimularea ofertei de creditare a acestui sector, precum și, implicit, intensificarea ritmului redresării economice în zona euro și accelerarea revenirii inflației la nivelurile dorite. Măsurile au contribuit, de asemenea, la atenuarea presiunilor manifestate pe piața financiară la începutul anului și la prevenirea influențelor negative pe care acestea le-ar fi putut exercita asupra transmiterii orientării acomodative a politicii monetare (a se vedea Secțiunea 2.2 din Capitolul 1). Prin reducerea ratei dobânzii la facilitatea de depozit s-a intenționat relaxarea în continuare a condițiilor de creditare (Graficul 23). Mai precis, băncile care dețineau lichidități excedentare față de nivelul rezervelor minime obligatorii urmau să fie stimulate să utilizeze aceste fonduri fie pentru achiziția altor active, fie pentru creditarea mai susținută a economiei reale. Astfel, rata negativă la facilitatea de depozit consolida programul de achiziționare de active prin intensificarea efectelor de reechilibrare a portofoliilor.

OTRTL-II au fost concepute ca un element important de relaxare a condițiilor de creditare și de stimulare a activității de creditare, favorizând transmisia politicii monetare prin intermediul canalului creditului bancar. Deși rata maximă a dobânzii care urma să fie percepută a fost stabilită la nivelul celei aferente operațiunilor principale de refinanțare la data alocării, rata dobânzii efective ar putea coborî până la nivelul ratei dobânzii la facilitatea de depozit în situația în care volumul de creditare al unei anumite bănci depășește valoarea de referință prestabilită^[39].

Lansarea CSPP a consolidat în continuare transmisia achizițiilor de active ale Eurosistemului către economia reală. Pentru ca printre beneficiarii programului să se numere cât mai multe companii și sectoare economice, lista de active eligibile s-a menținut extinsă^[40]. Achizițiile în cadrul CSPP s-au efectuat, în principiu, atât pe piața primară, cât şi pe cea secundară^[41].

Zona euro a manifestat reziliență în semestrul II 2016, dar valorile scăzute ale inflației de bază au persistat

Măsurile de politică monetară adoptate în luna martie 2016, alături de stimulul monetar substanțial deja existent, au fost esențiale pentru susținerea capacității economiei zonei euro de a face față incertitudinilor economice și politice la nivel mondial. În urma rezultatului referendumului din Regatul Unit privind apartenența la UE, care a avut loc la jumătatea anului 2016, volatilitatea de pe piețele financiare s-a amplificat inițial, dar, în general, piețele au manifestat un grad încurajator de reziliență și calmul s-a reinstalat într-un interval relativ scurt. Disponibilitatea manifestată de băncile centrale din întreaga lume pentru furnizarea de lichidități, dacă era necesar, în paralel cu existența unui cadru strict de reglementare și supraveghere aplicabil băncilor din zona euro, precum și măsurile de politică monetară acomodativă ale BCE au favorizat acest grad de reziliență.

Totodată, potențialul impact în viitor al rezultatului referendumului din Regatul Unit și alte incertitudini geopolitice dominante, alături de perspectivele modeste de creștere pe piețele emergente, au afectat în continuare cererea externă și se preconiza inițial că vor induce riscuri în sensul scăderii la adresa perspectivelor economice din zona euro în a doua jumătate a anului. Aceasta s-a reflectat și în proiecțiile macroeconomice pentru zona euro ale experților BCE din septembrie 2016, în care a fost revizuită în sens ușor descendent prognoza de creștere economică a zonei euro, comparativ cu runda din luna iunie. De asemenea, presiunile inflaționiste la nivelul inflației de bază au continuat să nu prezinte o traiectorie ascendentă convingătoare, rămânând o sursă de preocupare. Astfel, perspectivele creșterii economice și cele privind inflația din zona euro au depins în continuare de condițiile foarte favorabile de finanțare, care au reflectat, în bună măsură, orientarea acomodativă a politicii monetare.

În consecință, Consiliul guvernatorilor a continuat, pe parcursul toamnei, să monitorizeze foarte atent evoluțiile economice și cele de pe piețele financiare, subliniind angajamentul de a menține sprijinul monetar foarte substanţial, care este necesar pentru a se asigura convergența susținută a ratelor inflației către niveluri inferioare, dar apropiate de 2% pe termen mediu. De asemenea, în vederea unei mai bune pregătiri și capacități de reacție în cazul în care va fi necesar, Consiliul guvernatorilor a încredințat comitetelor relevante ale Eurosistemului sarcina de a analiza opțiunile pentru asigurarea implementării fără sincope a APP până în luna martie 2017 sau ulterior, dacă va fi necesar.

Către finalul anului, redresarea zonei euro a continuat să manifeste reziliență în contextul predominării incertitudinilor, susținută de continuarea propagării puternice a măsurilor de politică monetară la nivelul economiei reale din zona euro. Redresarea a continuat într-un ritm moderat, dar tot mai robust, îndeosebi pe seama consolidării cererii interne, a majorării veniturilor disponibile reale, a creării susținute de noi locuri de muncă și a menținerii unor condiții de finanțare foarte favorabile. Totodată, o dinamizare a consemnat și rata inflației, ca urmare a majorării prețului energiei, fiind anticipate noi creșteri ale acesteia.

Măsurile de politică monetară adoptate în luna decembrie au vizat menținerea gradului foarte substanțial de acomodare monetară

Scenariul unei traiectorii ascendente treptate a inflației a continuat să se bazeze, într-o măsură considerabilă, pe sprijinul din partea orientării acomodative a politicii monetare. Ținând seama de nivelurile în continuare scăzute ale inflației de bază, s-a considerat relativ improbabilă convergența susținută a inflației către nivelurile dorite. În acest context, s-a considerat justificată menținerea sprijinului monetar foarte substanțial ulterior lunii martie 2017.

Ca atare, la ședința din luna decembrie, Consiliul guvernatorilor a hotărât: (i) extinderea orizontului achizițiilor nete de active ulterior lunii martie 2017 prin anunțarea continuării programului de achiziționare de active – în paralel cu reinvestirea principalului aferent titlurilor ajunse la scadență^[42] – într-un ritm lunar de 60 de miliarde EUR în intervalul cuprins între luna aprilie 2017 și finele lunii decembrie 2017 sau ulterior, dacă va fi necesar, și, în orice caz, până când Consiliul guvernatorilor va observa o ajustare susținută a traiectoriei inflației, în concordanță cu obiectivul său privind inflația; și (ii) ajustarea parametrilor programului de achiziționare de active începând cu luna ianuarie 2017 pentru a asigura buna implementare în continuare a acestuia prin reducerea de la doi ani la un an a scadenței reziduale minime a titlurilor eligibile emise de sectorul public în cadrul programului de achiziții aferent și prin permiterea achizițiilor de titluri cu un randament la scadență inferior ratei dobânzii la facilitatea de depozit a BCE, în măsura în care vor fi necesare^[43]. Ratele dobânzilor reprezentative ale BCE au rămas nemodificate, iar Consiliul guvernatorilor a anticipat în continuare menținerea acestora la nivelurile curente sau la niveluri inferioare pentru o perioadă extinsă, care va depăși cu mult orizontul achizițiilor nete de active. De asemenea, Consiliul guvernatorilor și-a reiterat angajamentul potrivit căruia va monitoriza cu atenție evoluția perspectivelor privind stabilitatea prețurilor și, dacă va fi necesar, în vederea îndeplinirii obiectivului său, va acționa prin utilizarea tuturor instrumentelor de care dispune în cadrul mandatului său. Mai precis, Consiliul guvernatorilor a subliniat că dacă, între timp, perspectivele devin mai puțin favorabile sau în cazul în care condițiile financiare nu mai sunt în concordanță cu înregistrarea de noi progrese în direcția unei ajustări susținute a traiectoriei inflației, intenționează extinderea dimensiunii și/sau a duratei programului.

Aceste decizii au vizat să asigure menținerea unor condiții financiare foarte favorabile în zona euro, ceea ce reprezintă o condiție esențială pentru realizarea obiectivului privind stabilitatea prețurilor al BCE. În mod deosebit, prin extinderea pe un orizont mai îndelungat a achizițiilor efectuate în cadrul programului de achiziționare de active s-a intenționat asigurarea unui sprijin mai persistent condițiilor de finanțare și, astfel, o transmisie mai durabilă a măsurilor de stimulare în scopul susținerii redresării economice moderate, dar tot mai robuste. Totodată, prezența mai susținută pe piață a Eurosistemului a vizat oferirea unei surse de stabilitate într‑un context marcat de incertitudini sporite, printre care se numărau preocupările referitoare la potențiale efecte pe termen mai lung ale referendumului din Regatul Unit și la posibile implicații asupra politicilor în urma alegerilor prezidențiale din SUA. Diminuarea ritmului achizițiilor lunare a reflectat reevaluarea de către Consiliul guvernatorilor a balanței riscurilor, conform căreia nivelul încrederii în evoluția de ansamblu a economiei zonei euro a crescut, iar riscul deflației s-a disipat în mare măsură. Decizia a vizat, în ansamblu, să protejeze condițiile financiare din zona euro și să permită consolidarea procesului de redresare, în pofida unor posibile șocuri interne sau externe.

Propagarea măsurilor de politică monetară la nivelul condițiilor financiare și economice

Măsurile cuprinzătoare de politică monetară ale BCE și-au menținut eficacitatea în ceea ce privește asigurarea unui grad substanțial de acomodare

Măsurile de politică monetară adoptate începând cu jumătatea anului 2014, când BCE a introdus pentru prima dată politici ample de relaxare, inclusiv în ceea ce privește creditarea, au reprezentat un factor important de susținere a redresării zonei euro. Măsurile cuprinzătoare de politică monetară – precum achizițiile de active, operațiunile țintite de refinanțare pe termen mai lung (OTRTL) și rate scăzute ale dobânzilor reprezentative – continuă să se propage la nivelul economiei reale. Așadar, condițiile de creditare pentru populație și companii au cunoscut o relaxare substanțială, iar activitatea de creditare s-a dinamizat, ceea ce a conferit sprijin cheltuielilor agregate ale zonei euro.

Un grad substanțial de acomodare a provenit din cumpărările nete în cadrul programului de achiziționare de active (APP) care include achizițiile unei game largi de titluri emise de sectorul public și cel privat în cadrul celor patru componente: programul de achiziționare de titluri emise de sectorul public (PSPP), programul de achiziționare de titluri garantate cu active (ABSPP), cel de-al treilea program de achiziționare de obligațiuni garantate (CBPP3) și programul de achiziționare de titluri emise de sectorul corporativ (CSPP). APP a continuat să se deruleze în condiții bune în anul 2016. Flexibilitatea conferită de APP a permis ca volumul total al achizițiilor lunare de titluri să se mențină, în medie, în concordanță cu obiectivul stabilit de Consiliul guvernatorilor, respectiv la nivelul de 60 de miliarde EUR în intervalul ianuarie-martie 2016 și la 80 de miliarde EUR în următoarele luni ale anului. Achizițiile de titluri s-au plasat însă la niveluri relativ mai scăzute în lunile august și decembrie, perioade caracterizate, de obicei, de o lichiditate mai redusă, și la niveluri ușor mai ridicate în celelalte luni. Achizițiile efectuate în cadrul PSPP au continuat să dețină, de departe, ponderea cea mai însemnată în volumul total al cumpărărilor (Graficul 24).

Propagarea măsurilor BCE la nivelul piețelor financiare și al sistemului bancar a continuat cu succes

Impactul măsurilor de politică monetară ale BCE a fost unul pronunțat la nivelul activelor financiare de referință. Astfel, achizițiile de titluri realizate de Eurosistem și contextul caracterizat de rate scăzute ale dobânzii au contribuit la reducerea importantă a ratelor dobânzilor pe piața monetară și a randamentelor obligațiunilor suverane începând cu jumătatea anului 2014^[50]. Politica monetară a BCE a contribuit, de asemenea, la protejarea parțială a piețelor de obligațiuni din zona euro de creșterea randamentelor obligațiunilor guvernamentale din Statele Unite la finele anului 2016. Măsurile BCE au influențat și evoluțiile de pe alte segmente ale piețelor financiare. Mai precis, este posibil ca reechilibrarea portofoliilor și efectele macroeconomice pozitive asociate gradului foarte substanțial de acomodare monetară să fi sprijinit revirimentul cotațiilor acțiunilor. În anul 2016, cursul de schimb efectiv nominal al euro a înregistrat o scădere.

Măsurile de politică monetară adoptate de BCE au contribuit la ameliorarea sensibilă a condițiilor de finanțare a băncilor în două moduri. În primul rând, instrumentele de finanțare a băncilor s-au numărat printre clasele de active ale căror randamente pe termen mediu și lung au înregistrat o reducere substanțială. Aceasta s-a datorat efectului de reechilibrare a portofoliilor, ca urmare a achizițiilor de titluri realizate de Eurosistem, și a efectului ofertei reduse, în contextul restrângerii volumului de obligațiuni emise de către bănci, care au preferat să se împrumute prin intermediul OTRTL^[51]. Prin urmare, a scăzut considerabil costul agregat al finanțării băncilor prin îndatorare (Graficul 25). În al doilea rând, băncile au continuat să înlocuiască finanțarea mai costisitoare de pe piața pe termen scurt cu cea prin intermediul OTRTL (și, în plus, au utilizat această opțiune pentru reînnoirea OTRTL-I cu OTRTL-II, datorită costului mai scăzut)^[52]. În anul 2016 au fost derulate trei dintre cele patru operațiuni OTRTL-II planificate, iar cea de-a patra urmează a se efectua în luna martie 2017^[53]. Suma totală alocată până la sfârșitul anului 2016 s-a cifrat la 506,7 miliarde EUR, reprezentând circa 43% din totalul finanțării disponibile a fi alocate băncilor din zona euro prin intermediul OTRTL-II.

APP și rata negativă a dobânzii la facilitatea de depozit au avut, pe ansamblu, un impact limitat asupra profitabilității băncilor, întrucât influențele exercitate asupra diferitelor componente ale veniturilor băncilor s-au compensat reciproc în bună măsură (Graficul 26). Pe de o parte, cele două măsuri au acționat în sensul reducerii ratelor dobânzilor asociate unei categorii extinse de active financiare, au comprimat marjele de dobândă și au contribuit, astfel, la diminuarea veniturilor nete din dobânzi. Pe de altă parte, majorările înregistrate de valoarea de piață a obligațiunilor suverane deținute de bănci au generat câștiguri de capital. Totodată, efectele pozitive ale celor mai recente măsuri de politică monetară asupra perspectivelor economice au contribuit la creșterea volumului creditului și la ameliorarea calității acestuia.

Companiile din zona euro au beneficiat de orientarea acomodativă a politicii monetare a BCE

Propagarea stimulului monetar la nivelul condițiilor de creditare ale băncilor și al activității de creditare în general a fost remarcabilă. Un spectru larg de clase de active și piețe ale creditului au consemnat o scădere semnificativă a ratelor dobânzilor începând din luna iunie 2014. În consecință, companiile și gospodăriile populației din zona euro au beneficiat de condiții de creditare mai favorabile. De exemplu, ratele dobânzilor la creditele acordate companiilor s-au diminuat cu peste 110 puncte de bază în perioada iunie 2014-decembrie 2016 (Graficul 19).

Relaxarea a fost resimțită și la nivelul întreprinderilor mici și mijlocii (IMM), care alcătuiesc coloana vertebrală a economiei zonei euro și a căror activitate depinde în foarte mare măsură de creditul bancar. Băncile au continuat să amelioreze condițiile de creditare a IMM: începând cu luna mai 2014, ratele dobânzilor la creditele cu valori foarte scăzute acordate companiilor s-au redus cu aproximativ 180 de puncte de bază. De asemenea, potrivit Sondajului privind accesul la finanțare al firmelor din zona euro, IMM au continuat să semnaleze ameliorarea accesului la credite și gradul sporit de disponibilitate a băncilor de a acorda credite la rate mai scăzute ale dobânzilor^[54]. Noile împrumuturi acordate companiilor au continuat să fie utilizate preponderent pentru finanțarea proiectelor de investiții, a stocurilor și a capitalului circulant.

Achizițiile de active ale Eurosistemului și contextul caracterizat de rate scăzute ale dobânzilor au impulsionat activitatea de creditare bancară, de exemplu prin reducerea atractivității investițiilor în titluri cu randamente mai scăzute. Totodată, scăderea costului finanțării prin OTRTL-II pentru băncile implicate intens în activitatea de creditare a încurajat, de asemenea, aceste entități să sporească volumul creditelor noi (întrucât o bancă se poate împrumuta la rate mai mici ale dobânzii în cadrul OTRTL-II dacă volumul creditelor acordate depășește valoarea de referinţă prestabilită). Aceasta a sprijinit relaxarea standardelor de creditare și ameliorarea termenilor și condițiilor aferente creditelor bancare, după cum semnalează rezultatele sondajului privind creditul bancar în zona euro^[55]. Prin urmare, într-un context caracterizat prin creșterea cererii de credite, a continuat redresarea treptată a creditului acordat sectorului privat din zona euro. În intervalul mai 2014-decembrie 2016, dinamica anuală a creditelor acordate gospodăriilor populației s-a accelerat de la ‑0,1% la 2,0%, iar cea aferentă creditelor acordate companiilor nefinanciare a avansat de la -2,9% la 2,3% (Graficul 27).

Primele informații referitoare la contribuția programului de achiziționare de titluri emise de sectorul corporativ (CSPP) la relaxarea condițiilor de finanțare pentru companii au fost încurajatoare. Anunțul din data de 10 martie 2016 privind lansarea CSPP a oferit un sprijin puternic continuării declinului spread-urilor dintre randamentele obligațiunilor emise de companiile nefinanciare și rata dobânzii fără risc (Graficul 28)^[56]. Totodată, CSPP a contribuit la sporirea volumului emisiunilor de obligațiuni corporative în euro pe parcursul anului (Graficul 29). În cele din urmă, ca o consecință a reechilibrării portofoliilor, a crescut și cererea de titluri neeligibile în cadrul CSPP, antrenând majorarea volumului de emisiune. Programul a exercitat, de asemenea, efecte importante asupra condițiilor de finanțare a companiilor, întrucât băncile care se confruntau cu fenomenul de substituție a creditelor bancare prin emisiuni de obligațiuni corporative au semnalat intensificarea presiunilor concurențiale și îngustarea mai pronunțată a marjelor de dobândă la creditele acordate companiilor mari.

Derularea CSPP a decurs după cum se preconiza la lansare, achizițiile fiind bine diversificate pe clase de rating, pe sectoare economice, pe țări și pe emitenți. În data de 31 decembrie 2016, Eurosistemul deținea obligațiuni emise de 225 de entități din sectorul nebancar, în valoare de aproximativ 51 de miliarde EUR.

Orientarea acomodativă a politicii monetare a BCE a susținut semnificativ evoluțiile macroeconomice din zona euro

În ansamblu, măsurile de politică monetară adoptate de BCE începând cu luna iunie 2014 au produs efecte macroeconomice semnificative. În absența acestor măsuri, atât ritmul creșterii economice, cât și rata inflației ar fi fost mult mai modeste în anul 2016. În mod deosebit, riscul deflației a dispărut, cu sprijinul acordat de măsurile BCE.

Sectorul financiar european: îmbunătățirea rezistenței la șocuri în condiții de profitabilitate redusă

În perioada analizată, evaluarea periodică realizată de BCE referitoare la riscurile emergente și rezistența la șocuri a sistemului financiar a identificat o serie de riscuri la adresa stabilității financiare în zona euro. Nivelul general al riscului sistemic în zona euro s-a menținut însă redus. Deși au înregistrat deseori o profitabilitate scăzută, instituțiile financiare și-au îmbunătățit, în numeroase cazuri, rezistența la șocuri, de exemplu prin creșterea nivelului de capitalizare.

2016 a fost al doilea an calendaristic în care BCE și-a exercitat atribuțiile macro și microprudențiale, în urma instituirii în luna noiembrie 2014 a Mecanismului unic de supraveghere (MUS), care cuprinde BCE și autoritățile naționale competente (ANC) ale țărilor din zona euro. Totodată, BCE și-a adus contribuția la numeroase inițiative de reglementare importante, precum și la măsurile pentru instituirea celui de-al treilea pilon al uniunii bancare, și anume un sistem european de asigurare a depozitelor.

Riscuri și vulnerabilități în sistemul financiar din zona euro

BCE analizează evoluțiile stabilității financiare în sistemele financiare din zona euro și UE pentru a identifica vulnerabilitățile și sursele de risc sistemic. BCE îndeplinește această atribuție împreună cu celelalte bănci centrale din Eurosistem și din Sistemul European al Băncilor Centrale. Manifestarea unor posibile riscuri sistemice în sistemul financiar este contracarată prin intermediul politicilor macroprudențiale.

Analiza stabilității financiare realizată de BCE este prezentată în raportul său semestrial intitulat Financial Stability Review ^[60]. De asemenea, BCE asigură Comitetului european pentru risc sistemic suport analitic în domeniul analizei stabilității financiare.

Perioade de turbulență pe piețele financiare internaționale în anul 2016 și preocupări cu privire la perspectivele profitabilității pentru băncile din zona euro

Nivelul general al riscului sistemic în zona euro s-a menținut redus în cursul anului 2016, în pofida episoadelor scurte de turbulență pe piețele financiare internaționale. Acestea au inclus, la începutul anului, deteriorarea sentimentului operatorilor pe piață, determinată de volatilitatea cotațiilor bursiere în China și de preocupările legate de piețele emergente și, mai târziu pe parcursul anului, incertitudinile politice manifestate în contextul rezultatului referendumului din Regatul Unit privind apartenența la UE și, respectiv, al rezultatului alegerilor prezidențiale din SUA. Cotațiile acțiunilor băncilor din zona euro au fost marcate de intervale de volatilitate ridicată în anul 2016, ceea ce a contribuit, în general, la o majorare a costului estimat al emisiunii de acțiuni. Unul dintre principalele motive a fost în continuare reprezentat de preocupările pieței în legătură cu perspectivele profitabilității sectorului bancar din zona euro într-un context caracterizat de creștere economică redusă și rate scăzute ale dobânzilor. Pe de altă parte, orientarea în continuare acomodativă a politicii monetare și diminuarea preocupărilor pieței cu privire la China au atenuat deteriorarea bruscă a condițiilor de stres sistemic în zona euro, indicatorii standard de risc bancar, suveran și financiar menținându-se la niveluri reduse la finele anului analizat (Graficul 30).

În acest context, în cursul anului 2016 au fost identificate patru riscuri majore la adresa stabilității financiare în zona euro (Tabelul 2). Posibilitatea de reevaluare a riscului global a crescut pe fondul amplificării incertitudinilor politice, al vulnerabilităților pe piețele emergente și al evaluării riscului pe piețe la niveluri relativ reduse. Totodată, investitorii au continuat să crească nivelurile de risc în propriile portofolii în contextul caracterizat de rate scăzute ale dobânzilor. Referitor la prețurile activelor, randamentele obligațiunilor corporative s-au menținut la niveluri reduse în perioada analizată, în timp ce unele piețe bursiere au manifestat semne de supraevaluare. Semne de supraevaluare au fost vizibile și în sectorul proprietăților imobiliare locative și comerciale din unele țări.

În intervalul analizat, alte provocări majore au fost, din multe puncte de vedere, consecințe ale crizei bancare și ale crizei datoriilor suverane. Sectorul bancar din zona euro a rămas vulnerabil, în pofida rezistenței sale la turbulenţele de pe piețe descrise anterior. Creșterea economică modestă și contextul caracterizat de niveluri reduse ale ratelor dobânzilor au reprezentat provocări la adresa perspectivelor de profitabilitate a băncilor în economiile dezvoltate (Graficul 31). În pofida acestor dificultăți, băncile și-au consolidat semnificativ pozițiile de capital în ultimii ani, aspect confirmat și de rezultatele exercițiului de testare la stres a băncilor din UE efectuat de Autoritatea Bancară Europeană în anul 2016.

În unele țări din zona euro, perspectivele privind profitabilitatea au fost, de asemenea, afectate de excedentul de natură structurală al capacității operaționale a băncilor și de ajustarea încă incompletă a modelelor lor de afaceri la contextul caracterizat de rate scăzute ale dobânzilor (Caseta 7).

De asemenea, stocul de credite neperformante s-a menținut la un nivel ridicat în unele țări din zona euro, ceea ce a determinat apariția preocupărilor legate de evoluția viitoare a profitabilității băncilor și a stabilității financiare (Caseta 8). În plus, progresele înregistrate în reducerea volumului creditelor neperformante au fost în continuare lente. La nivel de bancă, această evoluție poate fi motivată de capacitatea operațională neadecvată, de lipsa experienței în administrarea creditelor neperformante, de constrângerile de capital și de profitabilitatea redusă. Totodată, factori structurali precum legislația ineficientă privind insolvența, blocajele din cadrul sistemelor judiciare, absența schemelor de soluționare extrajudiciare, o piață subdezvoltată pentru creditele neperformante și probleme de natură contabilă și fiscală au constituit impedimente pentru rezoluția rapidă a creditelor neperformante^[61].

În anul 2016, riscurile la adresa stabilității financiare au provenit și din afara sectorului bancar. În primul rând, au crescut preocupările cu privire la sustenabilitatea datoriei publice și a datoriei sectorului nefinanciar. În al doilea rând, a luat amploare, de asemenea, asumarea de riscuri în sectorul fondurilor de investiții, care cunoaște o dezvoltare rapidă. Deși fondurile de investiții din zona euro au fost în continuare rezistente la tensiunile de pe piață, ieșirile din unele fonduri de proprietate din Regatul Unit în urma rezultatului referendumului au demonstrat vulnerabilitatea fondurilor deschise (fonduri care pot emite un număr nelimitat de acțiuni, investitorii putându-și răscumpăra investiția în orice moment). Riscurile au fost agravate de absența perspectivei sistemice în reglementarea sectorului și, prin urmare, de dificultatea de a preveni acumularea riscurilor la nivelul sectorului.

O analiză structurală a sectorului financiar din zona euro în sens mai larg, care include societățile de asigurare, fondurile de pensii și entitățile din sectorul bancar paralel, a confirmat continuarea expansiunii sectorului financiar nebancar în anul 2016^[62]. Totodată, în perioada analizată, sectorul bancar a continuat să se orienteze către activitățile mai tradiționale. Preferința pentru finanțarea prin atragerea de depozite în detrimentul finanțării de la banca centrală și a finanțării prin operațiuni wholesale a fost însoțită de o scădere a gradului de îndatorare.

Funcția macroprudențială a BCE

În zona euro, responsabilitatea decizională cu privire la măsurile macroprudențiale se împarte între autoritățile naționale și BCE. Autoritățile naționale își păstrează prerogativa de implementare a măsurilor macroprudențiale, în timp ce BCE are prerogativa de suplimentare a măsurilor adoptate de autoritățile naționale în cazul instrumentelor macroprudențiale conferite acesteia prin legislația UE. Natura asimetrică a prerogativelor reflectă rolul pe care BCE trebuie să-l dețină pentru a contracara o potențială înclinație spre inacțiune la nivel național.

În anul 2016, BCE și autoritățile naționale au desfășurat în continuare dezbateri ample, atât la nivel tehnic, cât și la nivel de politică, cu privire la utilizarea instrumentelor macroprudențiale. Aceste dezbateri au contribuit la evaluarea adecvării politicii macroprudențiale în toate țările care fac obiectul supravegherii bancare la nivel european.

Politica macroprudențială în anul 2016

În cursul anului 2016, BCE și-a consolidat rolul de coordonare a politicii macroprudențiale și comunicarea externă cu privire la aspectele macroprudențiale pentru a îmbunătăți transparența și a evidenția rolul important al politicii macroprudențiale. Consiliul guvernatorilor a publicat prima declarație macroprudențială în urma dezbaterilor din cadrul Forumului macroprudențial, format din membrii Consiliului guvernatorilor și ai Consiliului de supraveghere al BCE. Totodată, primele două ediții ale Buletinului macroprudențial al BCE au fost publicate în lunile martie și octombrie. Obiectivele acestui buletin sunt creșterea transparenței politicii macroprudențiale, furnizarea de informații privind activitatea de cercetare a aspectelor macroprudențiale și ilustrarea modului de aplicare a acesteia în activitatea dedicată acestei politici la BCE. În prima ediție a buletinului au fost, de asemenea, dezbătute cadrul de politică macroprudențială dezvoltat de BCE și modul în care acesta relaționează cu alte foruri și procese macroprudențiale din UE^[69].

Totodată, BCE și-a îndeplinit mandatul legal de evaluare a deciziilor macroprudențiale adoptate de autoritățile naționale ale țărilor care fac obiectul supravegherii bancare la nivel european. BCE a primit notificări referitoare la un număr de peste 100 de astfel de decizii, majoritatea fiind legate de instituirea amortizoarelor anticiclice de capital, precum și de identificarea instituțiilor de credit de importanță sistemică și de calibrarea amortizoarelor de capital ale acestora. În plus, BCE a primit notificări cu privire la implementarea amortizorului de risc sistemic și a pragurilor ponderii de risc în unele țări.

Toate cele 19 țări din zona euro evaluează trimestrial riscurile sistemice ciclice și stabilesc nivelul amortizorului anticiclic de capital. Riscurile sistemice ciclice s-au menținut scăzute în majoritatea țărilor din zona euro. Consiliul guvernatorilor a agreat deciziile autorităților naționale privind amortizorul anticiclic de capital. De menționat este decizia de stabilire a nivelului de 0,5% pentru amortizorul anticiclic de capital în Slovacia începând cu 1 august 2017, pe fondul acumulării semnificative de riscuri sistemice ciclice în această țară.

În anul 2016, BCE, autoritățile naționale și Comitetul pentru stabilitate financiară (CSB) au actualizat evaluarea băncilor de importanță sistemică globală (G-SIB) în țările din zona euro în urma consultărilor cu Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară (CBSB). Ca urmare a acestei evaluări, opt bănci din Franța, Germania, Italia, Țările de Jos și Spania au fost incluse în categoriile 1 și 3 convenite la nivel internațional pentru băncile de importanță sistemică globală, care implică rate ale amortizoarelor de capital de 1,0% și, respectiv, 2,0%^[70]. Noile rate ale amortizoarelor sunt aplicabile începând cu 1 ianuarie 2018, urmând a fi implementate progresiv. Lista băncilor de importanță sistemică globală și cea a altor instituții de importanță sistemică (O-SII), precum și ratele amortizoarelor aplicabile acestora sunt revizuite anual.

Autoritățile naționale au convenit, de asemenea, asupra amortizoarelor de capital aplicabile celor 110 O-SII. Ratele agreate ale amortizoarelor sunt conforme cu noua metodologie a BCE pentru evaluarea amortizoarelor O-SII^[71]. Începând cu anul 2019 va fi aplicată tuturor O-SII identificate o rată a amortizorului de capital strict pozitivă.

Testele de stres macroprudențiale

Ca parte a funcției sale macroprudențiale și în plus față de participarea activă la simularea de criză desfășurată în scopuri de supraveghere la nivelul UE în anul 2016, BCE a extins în scopuri macroprudențiale exercițiul de testare la stres^[72]. În timp ce simularea de criză în scopuri de supraveghere urmărește estimarea impactului direct asupra solvabilității băncilor la nivel individual, extensia macroprudențială a exercițiului a vizat cuantificarea efectelor macroeconomice potențiale de runda a doua în cazul materializării situației de criză. Studiul a avut la bază un cadru conceptual dezvoltat de experții BCE care va fi utilizat pentru a sprijini calibrarea măsurilor de politică macroprudențială^[73].

Prima etapă a constat în estimarea impactului exercitat de variațiile stocului de credite bancare agregate asupra solvabilității băncilor, eliminându-se astfel parțial neconcordanțele generate de ipoteza unui bilanț static, folosită în metodologia de testare la stres aplicabilă la nivelul UE. În etapa următoare s-au estimat efectele de runda a doua asupra variabilelor macroeconomice. Acestea se referă la ajustările potențiale realizate de bănci atunci când rata fondurilor proprii scade sub nivelul unei ținte predeterminate de capital în cazul unui scenariu advers. Magnitudinea acestora depinde de strategia de ajustare adoptată: cu cât emisiunea de capital deține o pondere mai mare în ajustare, cu atât impactul macroeconomic de runda a doua este mai mic.

Dincolo de răspunsul endogen al sectorului bancar la situația de criză, segmentul macroprudențial al exercițiului de testare la stres a luat în considerare două canale suplimentare prin intermediul cărora efectele de runda a doua ale situației de criză pot determina reducerea în continuare a solvabilității băncilor, și anume interconectivitatea băncilor și efectele de propagare intersectorială prin intermediul deținerilor de participații. Concluziile exercițiului au fost următoarele: contagiunea directă prin intermediul piețelor monetare interbancare ar trebui să fie limitată, iar efectele de propagare intersectorială ar afecta cu precădere instituțiile financiare nebancare, în special fondurile de investiții și fondurile de pensii.

Cooperarea cu Comitetul european pentru risc sistemic

BCE a furnizat în continuare sprijin analitic, statistic, logistic și administrativ Secretariatului CERS, care răspunde de activitatea de zi cu zi a CERS. Comitetul pentru stabilitate financiară al BCE a elaborat împreună cu Comitetul consultativ ştiinţific și Comitetul consultativ tehnic ale CERS un raport privind aspectele de politică macroprudențială asociate cu nivelurile reduse ale ratelor dobânzilor și modificările structurale în sistemul financiar din UE^[74]. Raportul analizează riscurile potențiale într-un mediu caracterizat de rate scăzute ale dobânzilor la nivelul sectoarelor financiare și evidențiază răspunsurile posibile ale politicii macroprudențiale. Raportul se referă nu doar la bănci, ci și la alte tipuri de instituții financiare, la piețele financiare și infrastructura acestora, la aspectele generale ale sistemului financiar, precum și la interacțiunile cu economia în sens larg.

Totodată, BCE a sprijinit CERS în publicarea, la data de 28 noiembrie 2016, a opt avertizări specifice la nivel de țară cu privire la vulnerabilitățile din sectorul imobiliar rezidențial, analizând indicatorii dezechilibrelor și dezvoltând modele de supraevaluare. Vulnerabilitățile evidențiate se referă la creșterea gradului de îndatorare a gospodăriilor populației și la capacitatea acestora de rambursare a creditelor ipotecare, precum și la evaluarea sau la variațiile prețurilor proprietăților imobiliare locative. Dincolo de această analiză, lacunele la nivelul datelor privind bunurile imobile trebuie acoperite în continuare, după cum indică recomandarea CERS care asigură definiții armonizate necesare colectării de date referitoare atât la domeniul bunurilor imobile locative, cât și cel al bunurilor imobile comerciale.

Funcția microprudențială a BCE

2016 a fost al doilea an calendaristic în care Supravegherea bancară a BCE a fost operațională. Pe parcursul anului, activitățile desfășurate în acest domeniu au contribuit în continuare la stabilitatea sectorului bancar european și la asigurarea unui tratament unitar pentru toate băncile din zona euro.

BCE a îmbunătățit procesul de supraveghere și evaluare (SREP) a grupurilor bancare pe care le supraveghează în mod direct, prin publicarea unor anticipații la nivel înalt privind procesul de evaluare a adecvării capitalului și lichidității interne ale instituțiilor de credit, precum și a unei recomandări privind politicile de distribuire a dividendelor instituțiilor de credit. Totodată, BCE a luat în considerare clarificările formulate de Comisia Europeană și de Autoritatea bancară europeană (ABE). Majorările de capital în scopuri de supraveghere au, în prezent, două componente: cerința de capital pe care băncile trebuie să o îndeplinească și să o mențină în orice moment și nivelul suplimentar orientativ a cărui nerespectare nu conduce în mod automat la declanșarea acțiunilor de supraveghere, ci la realizarea unei evaluări de la caz la caz și la adoptarea de măsuri potențiale specifice băncilor. În procesul de supraveghere și evaluare desfășurat în perioada analizată, nivelul orientativ a reflectat rezultatele testării la stres efectuate de ABE. Cererea totală de capital s-a menținut, în linii mari, stabilă, nefiind afectată de schimbarea metodologiei.

Instituțiile mai puțin semnificative sunt supravegheate de autoritățile naționale competente sub monitorizarea BCE. BCE utilizează o abordare proporțională, bazată pe risc a supravegherii instituțiilor mai puțin semnificative, la care se adaugă monitorizarea sectorială în vederea identificării interconexiunilor dintre aceste instituții. BCE și autoritățile naționale competente au dezvoltat în continuare standarde comune pentru supravegherea instituțiilor mai puțin semnificative, de exemplu, prin lansarea inițiativei comune de monitorizare a sistemelor instituționale de protecție^[75] care se aplică atât în cazul instituțiilor semnificative, cât și în cel al instituțiilor mai puțin semnificative.

Supravegherea bancară europeană a contribuit la armonizarea în continuare a modalităților de exercitare a opțiunilor și drepturilor prevăzute în legislația prudențială europeană. Acesta reprezintă un pas important în direcția asigurării unei supravegheri coerente și a unui tratament unitar pentru instituțiile semnificative și cele mai puțin semnificative. Totuși, în unele cazuri, cadrul de reglementare rămâne fragmentat în zona euro. Armonizarea este în continuare necesară, dat fiind obiectivul de realizare a uniunii bancare europene.

În condițiile curente de profitabilitate redusă a sectorului bancar european, BCE a examinat modelele de afaceri ale băncilor și determinanții profitabilității și a realizat o analiză tematică. De asemenea, BCE a elaborat o serie de orientări destinate băncilor cu privire la modul de abordare a creditelor neperformante, al căror nivel este în continuare ridicat în unele părți ale zonei euro. În luna iunie, BCE a publicat o declarație de supraveghere privind guvernanța băncilor și apetitul pentru risc, în care sunt evidențiate anticipațiile privind supravegherea. BCE a realizat și o analiză specifică a modelelor interne ale băncilor, a inventariat riscurile din sfera tehnologiei informației și a elaborat orientări cu privire la tranzacțiile cu efect de levier.

Supravegherea bancară a BCE și-a intensificat participarea în cadrul forurilor internaționale, devenind membru al plenului Comitetului pentru stabilitate financiară.

Mai multe informații detaliate despre Supravegherea bancară a BCE pot fi găsite în ediția din 2016 a Raportul anual al BCE privind activitățile de supraveghere.

Contribuțiile BCE la inițiativele de reglementare

În anul 2016, BCE a contribuit la dezvoltarea cadrului de reglementare atât la nivel european, cât și la nivel internațional. Obiectivul principal al BCE a constat în asigurarea faptului că actualul cadru de reglementare ține seama în mod corespunzător de considerațiile macro și microprudențiale și crearea unui cadru care să susțină stabilitatea instituțiilor individuale și a sistemului financiar în ansamblu. Principalele activități de reglementare desfășurate de BCE în perioada analizată au inclus (i) definitivarea standardelor internaționale de capital și lichiditate aplicabile băncilor (acordul Basel III), (ii) revizuirea cadrului de reglementare micro și macroprudențial în Uniunea Europeană (Regulamentul și Directiva privind cerințele de capital – CRR/CRD IV), (iii) eliminarea problemei reprezentate de băncile considerate „prea mari pentru a da faliment” și (iv) crearea unei uniuni a piețelor de capital (UPC) pentru Uniunea Europeană și consolidarea cadrului de reglementare din afara sferei sectorului bancar. Totodată, BCE a contribuit în anul 2016 la continuarea dezbaterilor privind înființarea celui de-al treilea pilon al uniunii bancare, și anume un sistem european de asigurare a depozitelor.

Definitivarea standardelor internaționale de capital și lichiditate aplicabile băncilor

În perioada analizată, BCE și-a adus contribuția la o serie de inițiative menite să definitiveze răspunsul în materie de reglementare la criza financiară, care a determinat Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară să realizeze, la rândul său, pe parcursul ultimilor opt ani, o revizuire cuprinzătoare a cadrului prudențial aplicabil băncilor. Acordul Basel III constituie un element de bază al reformelor din perioada post-criză al cărui obiectiv este asigurarea de standarde adecvate, comparabile la nivel internațional și a unui grad de certitudine în materie de reglementare pentru a sprijini băncile în adaptarea modelelor de afaceri la condițiile actuale. În acest context, BCE a contribuit la realizarea analizei cuprinzătoare privind utilizarea modelelor interne în contextul cadrului Basel de adecvare a capitalului, un exercițiu ce urmărește reducerea variabilității excesive a activelor ponderate în funcție de risc care constituie baza cerințelor de capital. De asemenea, BCE a susținut Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară și Autoritatea bancară europeană (ABE) în demersul acestora de definitivare a efectului de levier drept măsură de sprijin a cerințelor de capital pentru acoperirea riscurilor, în special în ceea ce privește calibrarea unui nivel minim adecvat, precum și impunerea unei cerințe suplimentare de capital pentru băncile de importanță sistemică globală în baza unei definiții armonizate la nivel internațional. În luna ianuarie 2017, Grupul guvernatorilor băncilor centrale și al responsabililor autorităților de supraveghere (GHOS), organismul de supraveghere al Comitetului de la Basel pentru supraveghere bancară, au apreciat progresele înregistrate în finalizarea reformelor în domeniul reglementării în perioada post-criză. Totuși, a fost subliniat faptul că este necesar mai mult timp pentru definitivarea propunerilor de reformă înainte ca GHOS să le poată analiza. Se estimează că acest demers va fi finalizat în perioada imediat următoare.

Revizuirea cadrului de reglementare micro și macroprudențial în Uniunea Europeană

Implementarea standardelor convenite la nivel internațional în legislația UE, în special prin revizuirea CRR/CRD IV, a reprezentat una dintre principalele provocări în materie de reglementare în anul 2016, iar această situație va continua și în anii următori. În urma revizuirii CRR/CRD IV, în cadrul UE vor fi introduse efectul de levier macroprudențial ca măsură suplimentară de capital care completează cerințele de capital pentru acoperirea riscurilor și indicatorul de finanţare stabilă netă, care reprezintă o cerință de capital pe termen lung ce suplimentează cerințele pe termen scurt deja existente, determinate pe baza indicatorului de acoperire a necesarului de lichiditate. În plus, prin stabilirea unor stimulente adecvate pentru bănci și personalul acestora, noul cadru va contribui, de asemenea, la furnizarea mai stabilă de servicii financiare către economia reală. Această revizuire, care se estimează că va fi definitivată în anul 2017, reprezintă o etapă importantă a reformei în domeniul reglementării la nivelul UE.

O altă inițiativă importantă în domeniul reglementării la care BCE a avut o contribuție substanțială este revizuirea cadrului de politică macroprudențială la nivelul UE, demarată în anul 2016. BCE susține revizuirea cuprinzătoare a cadrului de politică macroprudențială în vederea consolidării eficacității acestuia, publicând în perioada analizată o contribuție la consultarea lansată de Comisia Europeană cu privire la această revizuire^[76]. În acest sens, este important să se reflecte noul cadru instituțional, în special instituirea Mecanismului unic de supraveghere (MUS), în cadrul de politică macroprudențială. Importante sunt și următoarele aspecte: revizuirea și clarificarea atribuțiilor specifice ale autorităților responsabile cu supravegherea micro și macroprudențială, optimizarea acordurilor de coordonare dintre autorități, extinderea gamei de instrumente de politică macroprudențială și simplificarea mecanismului de activare a acestora, astfel încât autoritățile să poată reduce riscurile sistemice în timp util și în mod eficient. Este necesară o revizuire atentă a legislației actuale întrucât cadrul macroprudențial prevăzut de CRR/CRD IV, precum și de Regulamentul CERS^[77] precedă instituirea uniunii bancare și, în special, a Mecanismului unic de supraveghere.

Eliminarea problemei reprezentate de băncile considerate „prea mari pentru a da faliment”

Revizuirea cadrului de redresare și rezoluție a reprezentat o altă inițiativă majoră în domeniul reglementării la care BCE și-a adus contribuția în perioada analizată. Obiectivul revizuirii constă în a se asigura faptul că băncile au o capacitate suficientă și credibilă de absorbție a pierderilor, iar costurile cu rezoluția sunt suportate de acționarii și creditorii băncilor, nu de contribuabili. Un nou concept de capacitate totală de absorbție a pierderilor (TLAC) aplicabil băncilor de importanță sistemică globală (G-SIB) a fost deja convenit la nivel internațional. În paralel, în cadrul UE a fost introdusă o cerință minimă de fonduri proprii și de pasive eligibile (MREL), care se aplică tuturor instituțiilor de credit comunitare, indiferent de dimensiunea acestora. Ambele cerințe, TLAC și MREL, ameliorează posibilitatea băncilor de soluționare a situațiilor de criză, protejând astfel stabilitatea financiară și evitând hazardul moral și impunerea unei sarcini excesive finanțelor publice. Totuși, există divergențe în cazul unor caracteristici principale ale celor două concepte, ceea ce poate determina apariția neconcordanțelor în cadrul de reglementare și poate crea distorsiuni la nivelul concurenței. În acest sens, revizuirea în curs a Directivei privind redresarea și rezoluția bancară și a altor acte legislative comunitare reprezintă o posibilitate de implementare a TLAC în Europa, cel puțin în cazul băncilor de importanță sistemică globală, și de armonizare în continuare a procedurilor de implementare a MREL în statele membre UE, asigurându-se astfel un set coerent de reguli la nivelul tuturor jurisdicțiilor pentru instituțiile active la nivel global.

Reglementarea financiară din afara sferei sectorului bancar

Implementarea unui cadru adecvat de reglementare în cazul instituțiilor financiare nebancare este, de asemenea, importantă. În acest sens, BCE a contribuit la dezbaterile privind finalizarea demersului de creare a pieței unice pentru servicii financiare și capital, ceea ce implică luarea în continuare de măsuri în vederea asigurării unui tratament unitar pentru sectorul bancar și cel nebancar și realizarea de progrese reale în planul de acțiune al uniunii piețelor de capital (UPC). O mai bună partajare a riscurilor financiare, diversificarea și intensificarea concurenței între entitățile bancare și nebancare și la nivel transfrontalier produc beneficii economice. Într-adevăr, piețele de capital pot reprezenta un complement important al sectorului bancar din perspectiva modalităților de finanțare a economiei. Totodată, astfel de evoluții au, în mod inevitabil, implicații pentru stabilitatea financiară și pot genera riscuri noi.

În anul 2016, BCE a susținut în continuare demersurile de intensificare a procesului de creare a UPC. O uniune a piețelor de capital pe deplin dezvoltată trebuie să soluționeze diferențele dintre cadrele legislative naționale și cel european care constituie obstacole în calea desfășurării activităților transfrontaliere, inclusiv cele din legislația referitoare la insolvență și fiscalitate. De asemenea, este importantă stabilirea unui fundament legal pentru instrumentele macroprudențiale care pot fi folosite și în afara sferei sectorului bancar.

Un sistem european de asigurare a depozitelor

BCE a contribuit în 2016 la continuarea dezbaterilor privind instituirea unui sistem european de asigurare a depozitelor și susține foaia de parcurs pentru definitivarea uniunii bancare, inclusiv partajarea riscurilor (cuprinzând schema propriu-zisă, precum și un mecanism de sprijin al Fondului unic de rezoluție) și măsurile corespunzătoare de diminuare a riscurilor.

În opinia BCE, este important să se implementeze un astfel de sistem cât mai curând posibil și să continue progresele în reducerea riscurilor. Sistemul european de asigurare a depozitelor reprezintă cel de-al treilea și ultimul pilon al uniunii bancare, iar instituirea acestuia ar consolida și asigura în continuare stabilitatea financiară. Asigurarea depozitelor este atât un instrument ex ante de întărire a încrederii și prevenire a retragerilor masive de depozite, cât și un instrument ex post de protejare împotriva consecințelor adverse produse de intrarea în dificultate a unei bănci. În paralel, ar trebui să continue progresele în implementarea reformelor încă necesare, care vor contribui la reducerea riscurilor în sistemul bancar.

Alte atribuții și activități

Infrastructura pieței și plățile

Sectorul financiar, inclusiv infrastructura de bază a pieței financiare, trebuie să se adapteze la schimbările și inovațiile tehnologice rapide care au, în prezent, impact asupra tuturor aspectelor vieții. Digitalizarea, globalizarea și creșterea interconectivității au deschis noi oportunități pentru populație și companii de a obține informații, de a face afaceri și de a comunica, însă, pe de altă parte, creșterea numărului de utilizatori și a volumului de date pe platformele digitale, în sistemul cloud și la nivelul rețelelor a sporit numărul posibilelor căi pentru atacurile cibernetice. Criminalitatea informatică amenință nu numai participanții pe piață la nivel individual, ci și întreaga rețea operațională, astfel că reziliența cibernetică a constituit un punct de interes deosebit pentru BCE și Eurosistem în 2016 în domeniul infrastructurii piețelor și al plăților.

Eurosistemul analizează totodată și viitoarea dezvoltare strategică a infrastructurii sale de piață. Acesta evaluează modul în care poate fi eficientizată administrarea lichidității în domeniul plăților, al decontării titlurilor de valoare și al gestionării colateralului de către Eurosistem. Colaborând strâns cu participanții pe piață, acesta examinează modul în care pot fi satisfăcute noile nevoi ale utilizatorilor și cum poate fi folosită inovația tehnologică pentru a face față noilor riscuri, precum amenințările cibernetice.

Viitorul infrastructurii piețelor este trasat ținând seama de siguranță și eficiență, care rămân prioritățile principale pentru Eurosistem. Buna funcționare a infrastructurii sale de piață este crucială pentru menținerea încrederii în euro și sprijinirea operațiunilor de politică monetară. Totodată, aceasta joacă un rol important în asigurarea stabilității sistemului financiar european și în stimularea activității economice.

Consolidarea TARGET2 și T2S

TARGET2, sistemul de decontare pe bază brută în timp real al Eurosistemului pentru operațiunile de plată în euro, a procesat în medie 1,7 trilioane EUR pe zi în 2016. Pentru a oferi o idee privind magnitudinea acestei valori, TARGET2 procesează un volum comparabil cu PIB anual al zonei euro la fiecare șase zile.

TARGET2-Securities (T2S) a fost lansat în iunie 2015, contribuind la o mai bună integrare la nivelul infrastructurii piețelor europene de decontare a titlurilor de valoare, care era foarte fragmentată. Platforma este o componentă esențială a proiectului Comisiei Europene de a construi o uniune a piețelor de capital și a generat o agendă cuprinzătoare de armonizare post-tranzacționare.

În urma celor două valuri de migrare reușită din lunile martie și septembrie 2016, a crescut numărul depozitarilor centrali de instrumente financiare (central securities depositories - CSD) pe platforma T2S de la 5 la 12^[82] și s-a majorat volumul de procesare până la aproximativ 50% din volumul total anticipat a fi atins la momentul conectării la platformă a ultimilor nouă CSD. Se așteaptă ca T2S să proceseze, în medie, peste 550 000 de tranzacții pe zi, odată cu finalizarea migrării în 2017.

Din punct de vedere funcțional, TARGET2 și T2S se concentrează asupra administrării eficiente a lichidității în următoarele domenii: plăți, decontarea titlurilor de valoare și gestionarea colateralului. Cu toate acestea, în condițiile în care au fost dezvoltate în momente diferite, cele două sisteme operează pe platforme separate și utilizează soluții tehnice și medii diferite. De aceea, este logic să se urmărească realizarea de sinergii între cele două sisteme. Modernizarea TARGET2, valorificarea posibilităților deja disponibile pe T2S și consolidarea componentelor tehnice și funcționale ale serviciilor oferite de TARGET2 și T2S constituie principalele obiective. Totodată, consolidarea acestora oferă oportunitatea de a îmbunătăți în continuare reziliența cibernetică, de a extinde gama serviciilor oferite utilizatorilor și de a stabili un canal unic de acces. Activitatea de investigare în acest domeniu se va derula pe tot parcursul anului 2017.

Servicii de decontare pentru susținerea plăților instant

Pentru Eurosistem, cea mai mare provocare pe care o presupune digitalizarea în industria plăților este asigurarea faptului că introducerea unor produse și servicii inovatoare de plată, dezvoltate de piață, nu determină o nouă fragmentare a pieței europene.

În 2016, plățile instant, respectiv plățile cu disponibilitate imediată de fonduri la beneficiar, au constituit probabil cel mai dezbătut subiect în industria plăților de mică valoare. Sistemul plăților instant lansat în noiembrie 2016 permite implementarea unor soluții de plată instant pentru utilizatorii finali. Până în luna noiembrie 2017, infrastructura piețelor financiare europene își propune să fie pregătită să proceseze plățile instant la nivel european.

Eurosistemul va susține decontarea între infrastructurile piețelor aferente plăților de mică valoare care oferă servicii de compensare pentru plățile instant în euro la nivel european prin furnizarea unei funcționalități extinse TARGET2 pentru casele de compensare automate (automated clearing houses - ACH) și prin stimularea dialogului și a interoperabilității între ACH.

În plus, în contextul investigațiilor întreprinse cu privire la viitorul infrastructurii sale de piață, Eurosistemul analizează posibilitatea dezvoltării unui serviciu de decontare a plăților instant în timp real în cadrul TARGET cu decontare în banii băncii centrale disponibil în orice moment, pe tot parcursul anului.

Viitoarea infrastructură de piață a Eurosistemului și tehnologia registrului distribuit

În contextul analizei strategice referitoare la viitorul infrastructurii de piață a Eurosistemului, BCE ține seama de o serie de modele privind tehnologia registrului distribuit ( distributed ledger technology - DLT) care sunt în prezent în curs de dezvoltare. Pentru a dobândi o imagine mai clară cu privire la eventualul impact al DLT asupra infrastructurii de piață, a se vedea articolul special (special feature) pe website-ul BCE.

O infrastructură sigură a pieței financiare

Eurosistemul promovează siguranța și eficienţa infrastructurilor piețelor financiare (IPF) prin rolul său de monitorizare și, unde se impune, stimulează schimbarea. În iulie 2016, BCE a publicat o versiune revizuită a cadrului politicii de supraveghere a Eurosistemului (Eurosystem oversight policy framework) care să reflecte evoluțiile din ultimii ani, în special în domeniul reglementării, care au influențat funcția de monitorizare a Eurosistemului. BCE este coordonatorul principal în monitorizarea a trei sisteme de plată de importanță sistemică (systemically important payment systems - SIPS) – TARGET2, EURO1 și STEP2. În 2016, împreună cu băncile centrale naționale din zona euro (BCN), BCE a realizat o evaluare exhaustivă a acestor SIPS prin prisma cerințelor privind monitorizarea din Regulamentul SIPS^[83]. Totodată, BCE și-a extins activitatea de monitorizare în ceea ce privește T2S, ca urmare a amplificării migrării CSD, în cursul anului 2016, la platforma unică pentru decontarea instrumentelor financiare.

În plus, BCE a publicat un raport referitor la un exercițiu de comunicare în caz de criză, vizând IPF din zona euro, care a fost organizat de autoritățile de monitorizare din cadrul Eurosistemului. Exercițiul, care a implicat piața în întregime, a fost menit să evalueze gradul de pregătire a Eurosistemului în ceea ce privește îndeplinirea în mod eficace, în timpul evenimentelor de criză, a responsabilităților sale operaționale și de monitorizare și să garanteze eficacitatea procedurilor de gestionare a crizelor aplicate de diverși participanți pe piață în cazul evenimentelor cu impact transfrontalier. În termeni mai generali, BCE colaborează cu alte bănci centrale, cu factori de reglementare și autorități pentru a consolida reziliența sectorului financiar pe ansamblu împotriva atacurilor cibernetice contribuind la liniile directoare internaționale privind reziliența cibernetică^[84] publicate în 2016.

În ceea ce privește contrapărţile centrale, BCE a contribuit la eforturile internaționale derulate sub egida principalelor organisme internaționale de standardizare aparținând G20 în vederea finalizării reformei piețelor globale de instrumente financiare derivate.

BCE a continuat să se implice în acorduri de cooperare la nivel global și european vizând anumite IPF din perspectiva unei bănci centrale de emisiune. În acest context, BCE a contribuit la activitatea permanentă a colegiilor de supraveghere cu privire la contrapărțile centrale înființate conform Regulamentului privind infrastructura pieței europene (European Market Infrastructure Regulation - EMIR). Din aceeași perspectivă, BCE, împreună cu BCN din zona euro, au făcut preparative în vederea viitoarei autorizări a CSD conform Regulamentului privind CSD.

Servicii financiare către alte instituții

Administrarea operațiunilor de împrumut și creditare

BCE poartă responsabilitatea pentru administrarea operațiunilor de împrumut și creditare încheiate de Uniunea Europeană în cadrul mecanismului de asistență financiară pe termen mediu (MTFA)^[85] și al mecanismului european de stabilizare financiară (MESF)^[86]. În anul 2016, BCE a procesat plățile de dobânzi pentru împrumuturile acordate în cadrul MFTA. La data de 31 decembrie 2016, valoarea totală a operațiunilor aflate în derulare în cadrul acestui mecanism se ridica la 4,2 miliarde EUR. Totodată, în 2016, BCE a procesat diverse plăți și plăți de dobânzi pentru împrumuturile acordate în cadrul MESF. La data de 31 decembrie 2016, valoarea totală a operațiunilor aflate în derulare prin intermediul acestui mecanism se ridica la 46,8 miliarde EUR.

De asemenea, BCE poartă responsabilitatea pentru administrarea plăților rezultate în legătură cu operațiunile aflate în derulare în cadrul Fondului european de stabilitate financiară (EFSF)^[87] și al Mecanismului european de stabilitate (ESM)^[88]. În anul 2016, BCE a procesat diverse plăți de dobânzi și comisioane pentru împrumuturile acordate în cadrul EFSF. De asemenea, BCE a procesat contribuțiile membrilor MES, precum și diverse plăți de dobânzi și comisioane pentru împrumuturile acordate prin intermediul acestui mecanism.

BCE poartă responsabilitatea și pentru procesarea tuturor plăților aferente acordului privind facilitatea de împrumut pentru Grecia^[89]. La data de 31 decembrie 2016, valoarea totală a operațiunilor aflate în derulare în cadrul acestui acord se ridica la 52,9 miliarde EUR.

Serviciile Eurosistemului de administrare a rezervelor

În anul 2016 au continuat să fie disponibile o serie cuprinzătoare de servicii financiare în cadrul Serviciilor Eurosistemului de administrare a rezervelor (Eurosystem Reserve Management Services - ERMS), instituit în anul 2005 în scopul administrării activelor de rezervă în euro deținute de clienții Eurosistemului. Unele BCN din Eurosistem (așa-numiții „furnizori de servicii ai Eurosistemului”) oferă, cu respectarea anumitor termeni și condiții armonizate cu standardele generale de piață, o serie completă de servicii băncilor centrale, autorităților monetare și agențiilor guvernamentale situate în afara zonei euro, precum și organismelor internaționale. BCE îndeplinește un rol general de coordonare, promovând funcționarea fără sincope a cadrului instituit și raportând către Consiliul guvernatorilor.

Numărul clienților care mențin o relație de afaceri cu Eurosistemul privind ERMS a fost de 286 în anul 2016, comparativ cu 285 în anul 2015. În ceea ce privește serviciile în sine, totalul deținerilor agregate (care includ active de trezorerie și dețineri de titluri) administrate în cadrul ERMS a înregistrat, în cursul anului 2016, o creștere de aproximativ 8% față de sfârșitul anului 2015.

Bancnote și monede

BCE și băncile centrale naționale (BCN) din zona euro sunt responsabile cu emisiunea de bancnote euro în cadrul zonei euro și cu menținerea încrederii în această monedă.

Circulația bancnotelor și a monedelor

În 2016, numărul și valoarea bancnotelor euro aflate în circulație au crescut cu aproximativ 7,0% și, respectiv, 3,9%. La sfârșitul anului, numărul bancnotelor euro aflate în circulație era de 20,2 de miliarde, în valoare totală de 1 126 de miliarde EUR (Graficele 32 și 33). Bancnotele de 100 EUR și 200 EUR au consemnat cele mai rapide ritmuri anuale de creștere, care s-au situat la 13,4% și, respectiv, 12,9% în 2016. Bancnota de 50 EUR a continuat să crească într-un ritm alert, de 9,9%, ușor inferior însă celui din anul anterior.

În urma unei analize a structurii pe cupiuri a celei de-a doua serii de bancnote euro, cunoscută sub denumirea de seria Europa, Consiliul guvernatorilor a decis întreruperea producției bancnotei de 500 EUR și excluderea acesteia din seria Europa, luându-se în considerare temerile că această bancnotă ar putea facilita activități ilegale. Emiterea bancnotei de 500 EUR va fi oprită spre finele anului 2018, în apropierea datei la care bancnotele de 100 EUR și 200 EUR din seria Europa urmează a fi lansate. Celelalte cupiuri – de la 5 EUR la 200 EUR – se vor menține în circulație. Producția bancnotelor euro se împarte între BCN din zona euro, cărora li s-a alocat în total producerea a 6,22 miliarde de bancnote în anul 2016.

Având în vedere rolul internațional al euro și încrederea pe scară largă în bancnotele euro, bancnota de 500 EUR va continua să aibă putere circulatorie și, prin urmare, va putea fi folosită și în viitor ca metodă de plată și mijloc de tezaurizare. La fel ca celelalte cupiuri ale bancnotelor euro, bancnota de 500 EUR își va păstra întotdeauna valoarea și va putea fi preschimbată la BCN din zona euro pe o perioadă nelimitată de timp.

În urma deciziei de a întrerupe emiterea bancnotei de 500 EUR, circulația acesteia a scăzut în 2016. Declinul a fost compensat parțial printr-o cerere sporită de bancnote de 200 EUR, 100 EUR și 50 EUR.

Se estimează că, în termeni valorici, aproximativ o treime din bancnotele euro aflate în circulație sunt deținute în afara zonei euro. Aceste bancnote sunt deținute preponderent în țări vecine și sunt în principal cupiurile cu valorile cele mai mari. Acestea sunt folosite ca mijloc de tezaurizare și pentru decontarea tranzacțiilor pe piețele internaționale.

În anul 2016, numărul total de monede euro aflate în circulație a crescut cu 4,2%, ajungând la 121,0 de miliarde. La sfârșitul anului 2016, valoarea monedelor aflate în circulație era de 26,9 de miliarde EUR, în creștere cu 3,6% față de finele anului 2015.

În anul 2016, BCN din zona euro au verificat aproximativ 32,3 de miliarde de bancnote din punctul de vedere al autenticității și al caracteristicilor necesare circulației, retrăgând din circulație circa 5,4 miliarde dintre acestea. Totodată, Eurosistemul și-a continuat eforturile de a ajuta fabricanții de echipamente pentru procesarea bancnotelor să asigure îndeplinirea standardelor BCE pentru verificarea autenticității și calității bancnotelor euro înainte de repunerea acestora în circulație. În 2016, instituțiile de credit și alți agenți profesioniști care operează cu numerar au verificat autenticitatea și calitatea a aproximativ 33 de miliarde de bancnote euro cu ajutorul acestor aparate.

O nouă bancnotă de 50 EUR

În data de 5 iulie 2016 a fost prezentată noua bancnotă de 50 EUR, care va fi pusă în circulație la 4 aprilie 2017. Introducerea în circulație a noii bancnote este cea mai recentă măsură de a securiza și mai mult bancnotele euro. După bancnotele de 5 EUR, 10 EUR și 20 EUR, noua bancnotă de 50 EUR este a patra cupiură lansată din seria Europa. Conține elemente de siguranță sporită, inclusiv „numărul verde-smarald”, care creează un efect luminos care se deplasează în sus și în jos în momentul înclinării bancnotei și își schimbă totodată și culoarea, și o „fereastră-portret” – un element inovator folosit pentru prima dată la bancnota de 20 EUR din seria Europa. În momentul în care bancnota este ținută în dreptul luminii, fereastra transparentă din apropierea marginii superioare a hologramei redă un portret al Europei (personaj din mitologia greacă), care este vizibil pe ambele fețe ale bancnotei. Același portret apare și pe filigran.

Pentru pregătirea introducerii noii bancnote de 50 EUR, BCE și BCN din zona euro au derulat o campanie de informare a publicului și a agenților profesioniști care operează cu numerar cu privire la noua bancnotă și la caracteristicile acesteia. Acestea au luat totodată și o serie de măsuri menite să sprijine producătorii și utilizatorii de echipamente pentru procesarea bancnotelor în ceea ce privește pregătirea introducerii în circulație a noii bancnote.

Bancnote euro falsificate

Numărul total de bancnote euro falsificate a scăzut în 2016, fiind retrase din circulație aproximativ 685 000 de bancnote falsificate. Raportat la numărul bancnotelor euro autentice aflate în circulație, numărul bancnotelor euro falsificate este foarte scăzut. Evoluția pe termen lung consemnată de volumul bancnotelor falsificate retrase din circulație este prezentată în Graficul 34. Falsificatorii manifestă predilecție pentru bancnotele de 20 EUR și 50 EUR, în anul 2016 acestea reprezentând împreună circa 80% din numărul total al bancnotelor falsificate confiscate. Ponderea bancnotelor de 20 EUR falsificate a scăzut în 2016.

BCE sfătuiește în continuare publicul să rămână vigilent la eventualele fraude, să-și amintească testul „atinge-privește-înclină” și să nu se bazeze numai pe un singur element de siguranță. Totodată, agenții profesioniști care operează cu numerar beneficiază de cursuri de specializare pe baze continue, atât în Europa, cât și în afara acesteia, iar pentru a sprijini lupta Eurosistemului împotriva falsificării sunt puse la dispoziție materiale informative care sunt în permanență actualizate. De asemenea, BCE colaborează cu Europolul, Interpolul și Comisia Europeană pentru atingerea acestui obiectiv.

Statistică

BCE, asistată de BCN, dezvoltă, colectează, calculează și diseminează o gamă extinsă de statistici care sunt importante pentru sprijinirea politicii monetare a zonei euro, a funcțiilor de supraveghere ale BCE, a altor atribuții diverse ale SEBC, precum și a atribuțiilor Comitetului european pentru risc sistemic (CERS). Datele statistice sunt utilizate și de autoritățile publice, operatorii pe piețele financiare, mass-media și publicul larg.

În anul 2016, SEBC a continuat să furnizeze date statistice periodice referitoare la zona euro fără sincope sau întârzieri. Totodată, SEBC a depus eforturi considerabile pentru a răspunde foarte prompt noilor cereri de date statistice de calitate superioară și cu un caracter mai granular la nivel de țară, sector și instrumente. Pe baza acestor cereri, s-a conturat necesitatea de a „depăși zona indicatorilor agregați”, o temă căreia BCE i-a dedicat cea de-a 8-a Conferință pe probleme de statistică din luna iulie 2016^[90].

Date statistice noi și îmbunătăţite referitoare la zona euro

În luna iulie 2016, BCE a început colectarea zilnică de date privind tranzacțiile individuale pe piața monetară în euro de la cele mai mari bănci din zona euro, acoperind principalele segmente ale pieței (respectiv segmentele garantate și negarantate, segmentul operațiunilor de swap valutar și segmentul overnight aferent operațiunilor swap), numărul de înregistrări zilnice aferente tranzacțiilor fiind de aproape 45 000 pe zi. Aceste informații vor contribui la realizarea mai multor funcții și vor permite publicarea de noi date statistice.

Noile date statistice îmbunătățite privind societățile de asigurare au fost colectate conform Regulamentului BCE/2014/50 (și Directivei Solvabilitate II) pentru trimestrele I și II din 2016. Aceste date sunt rezultatul unei colaborări de mai mulți ani dintre BCE și Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaţionale și dintre BCN și autoritățile naționale competente în vederea minimizării eforturilor de raportare ale acestui sector. Datele sunt în prezent evaluate și agregate în vederea publicării planificate pentru 2017.

În luna aprilie 2016, poziția investițională internațională a zonei euro a cuprins pentru prima dată o reconciliere completă stoc-flux, iar conturile trimestriale privind zona euro au inclus date de tip „cine-cui” privind și titlurile de valoare, care s-au adăugat astfel celor referitoare la depozite și împrumuturi.

În luna septembrie 2016, BCE a început să publice raportările lunare ale BCE și ale Eurosistemului privind rezervele internaționale și lichiditatea în valută în termen de 15 zile, devansând publicarea lor cu 15 zile calendaristice.

În luna noiembrie 2016, BCE a început să publice date trimestriale suplimentare și mai detaliate cu privire la sănătatea financiară a băncilor semnificative supravegheate direct de BCE, unele date statistice fiind disponibile pe țări și categorii. Aceasta va spori transparența în ceea ce privește calitatea activelor băncilor și va contribui la disciplină pe piață.

În decembrie 2016, BCE a publicat rezultatele celei de-a doua ediții a Sondajului privind consumul şi finanțele gospodăriilor populaţiei, care a vizat peste 84 000 de gospodării din zona euro (cu excepția Lituaniei), precum și din Ungaria și Polonia (a se vedea și Secțiunea 5 din Capitolul 2). Analiza concluziilor sondajului va permite o mai bună înțelegere a modului în care eterogenitatea microeconomică afectează rezultatele macroeconomice.

Alte evoluții în domeniul statisticii

SEBC a continuat să dezvolte platforme noi de microdate sau să le completeze pe cele existente ca sursă primară pentru datele sale statistice. Deși informațiile cu caracter granular presupun eforturi mai mari din partea funcției statistice a SEBC din punctul de vedere al procesării datelor și al asigurării calității, acestea au avantajul potențial de a simplifica sarcina ce le revine raportorilor. Totodată, acestea permit adaptarea cu flexibilitate și rapiditate la nevoile utilizatorilor, îmbunătățind calitatea și coerența internă a datelor colectate.

Capacitatea Bazei de date centralizate a titlurilor de valoare (Centralised Securities Database) de a genera date de ieșirea fost extinsă în vederea facilitării, printre altele, a administrării garanțiilor.

În luna mai 2016, BCE a aprobat un nou Regulament statistic (BCE/2016/13) care prevede o bază de date cu caracter granular cuprinzând date armonizate privind creditele și riscul de credit pentru Eurosistem. Setul de date AnaCredit (analytical credit) va furniza, începând cu finele anului 2018, informaţii lunare individualizate privind creditele acordate de băncile din zona euro și de sucursalele străine ale acestora companiilor și altor entități juridice, conform Regulamentului (persoanele fizice nu sunt incluse). În paralel, capacitatea Registrului Bazei de date a Instituţiilor şi Companiilor Afiliate (Register of Institutions and Affiliates Database - RIAD) al SEBC va fi extinsă pentru a integra informațiile necesare cu privire la societățile nefinanciare.

În august 2016, BCE a modificat Regulamentul și Orientarea privind statisticile referitoare la deţinerile de titluri de valoare în vederea colectării, de la grupurile bancare, de informații suplimentare privind înregistrările contabilitate și riscul de credit. În plus, lista grupurilor bancare care raportează astfel de informații va fi completată pentru a cuprinde toate grupurile semnificative supravegheate direct de BCE. Totodată, Orientarea modificată stabilește un cadru de administrare a calității datelor pentru evaluarea și asigurarea calității datelor de ieșire.

SEBC acordă o importanță deosebită calității datelor sale statistice, încercând în același timp să mențină eforturile de raportare la un nivel minim. În acest sens, integrarea cerințelor de raportare statistică și a celor de raportare cu privire la activitatea de supraveghere este esențială pentru optimizarea întregului proces de raportare de la bănci către autoritățile naționale și europene. Cele trei direcții principale de activitate din acest domeniu se referă la: (i) elaborarea Dicționarului băncilor de raportare integrată, în colaborare cu sectorul bancar, pentru definirea unui set comun de reguli care să fie aplicat de către bănci în procesul de raportare către autorități^[91]; (ii) definirea unui Dicționar de date unice pentru Eurosistem și MUS; și (iii) stabilirea unui Cadru unic, armonizat, de raportare la nivel european pentru bănci.

În octombrie 2016, BCE a hotărât să sporească în continuare transparența evaluării de impact realizate pentru noile regulamente ale BCE privind datele statistice la nivel european, prin derularea, în cazul în care se impune, a unei consultări publice, pe lângă procedura beneficiilor și costurilor (merits and costs procedure) implementată începând cu anul 2000.

În luna noiembrie 2016, Comisia Europeană și BCE au semnat un Memorandum de înțelegere încheiat între Eurostat și Direcția generală statistică a BCE privind asigurarea calității datelor statistice aflate la baza procedurii privind dezechilibrele macroeconomice.

În 2016, BCE a continuat, de asemenea, să facă datele statistice mai accesibile și practice, printre altele, printr-o nouă funcționalitate de căutare în baza de date statistice a BCE, prin grafice dinamice, printr-o aplicație actualizată ECBstatsApp, și prin postarea de noi materiale explicative pe pagina web „Our statistics” a BCE.

Cercetarea economică

Elaborarea de lucrări de cercetare științifică de înaltă calitate asigură baze solide și riguroase pentru analiza politicilor BCE și, prin urmare, are o contribuție importantă la îndeplinirea obiectivelor de politică. În anul 2016, cercetarea economică din cadrul BCE a adus noi contribuții cu privire la numeroase priorități de analiză ambițioase și în schimbare. Totodată, activitățile a trei rețele de cercetare au stimulat o colaborare intensă între cercetători la nivelul întregului SEBC^[92].

Prioritățile și grupurile de cercetare ale BCE

Activitatea de cercetare derulată la BCE este organizată în jurul a șapte grupuri de cercetare, vizând o serie largă de aspecte economice și financiare (Figura 1). Aceste echipe contribuie la coordonarea agendei de cercetare a băncii în diverse domenii de activitate. Mai mult, pentru a fructifica la maximum gama largă de talente în domeniul cercetării din cadrul BCE, grupurile cooperează între ele pe teme de interes comun. În anul 2016, echipele de cercetare s-au axat pe patru priorități principale (Figura 2), furnizând informații privind transmisia măsurilor de politică monetară, factorii determinanți ai inflației scăzute și funcționarea noilor aranjamente instituționale la nivelul UEM. În afara acestor domenii-cheie, activitatea de cercetare a vizat totodată creșterea modestă a zonei euro, contextul economic global, politica bancară și microprudențială, precum și dezvoltarea de modele și optimizarea acestora. Referitor la cele din urmă, s-a pus accentul pe dezvoltarea unor modele mai actualizate la nivel de țară și la nivelul zonei euro pentru a surprinde mai detaliat interacțiunile dintre sectorul financiar și cel real ale economiei.

Rețelele de cercetare ale Eurosistemului/SEBC

Rețelele de cercetare ale Eurosistemului/SEBC au înregistrat progrese semnificative pe parcursul anului 2016, toate cele trei rețele furnizând informații importante cu privire la funcționarea economiilor din UE și din zona euro.

Rețeaua de cercetare pentru studiul dinamicii salariale (Wage Dynamics Network ‑ WDN) a finalizat cea de-a treia rundă a sondajului său, menit să evalueze modul în care firmele din UE au reacționat la diversele șocuri și reforme structurale din perioada 2010-2013. Sondajul include peste 25 000 de firme din 25 de țări ale UE și generează un set de date pe deplin armonizat care permite o analiză riguroasă între țări. În cursul anului, rețeaua a publicat rapoarte la nivel de țară în care au fost prezentate concluziile principale ale sondajului, precum și un articol în Buletinul economic al BCE, care a evidențiat numeroase confirmări noi cu privire la ajustarea salarială. O informație esențială rezultată din acest sondaj este aceea că frecvența modificărilor salariale în țările UE a fost mai redusă în perioada 2010-2013 decât în perioada anterioară crizei (2002-2007), iar această situație pare să se datoreze, cel puțin parțial, rezistenței firmelor în fața reducerii salariilor de bază, cu toate că aceasta din urmă a fost mai scăzută în țări care fac obiectul programului de ajustare macroeconomică.

Rețeaua de cercetare pentru studiul consumului și finanțelor populației coordonează realizarea Sondajului privind consumul și finanțele gospodăriilor populației și analizează datele rezultate, având ca obiectiv final înțelegerea modului în care diferențele între consumatori pot contribui la explicarea evoluțiilor economice agregate. În anul 2016, această rețea a publicat un raport în care au fost prezentate rezultatele celei de-a doua runde a sondajului său, la care au participat peste 84 000 de gospodării ale populației din 20 de țări. Printre principalele aspecte pe care s-a axat sondajul s-au numărat avuția gospodăriilor populației și distribuția acesteia în rândul populației (Graficul 35). Gospodăria mediană deține o avuție netă de 104 100 EUR; cea de-a 75-a percentilă a distribuției este 258 800 EUR, cea de-a 90-a este 496 000 EUR, iar cea de-a 95-a este 743 900 EUR. Rețeaua a derulat activități de cercetare în mai multe domenii generale, între care: factorii determinanți ai consumului; studiul fragilității financiare a gospodăriilor populației pentru evaluarea instrumentelor macroprudențiale; efectele distributive ale prețurilor activelor și ale politicii monetare^[93]; măsurarea distribuției avuției în rândul gospodăriilor populației; și relația dintre cheltuielile pentru consum și politica fiscală.

În cursul anului 2016, Rețeaua de cercetare pentru studiul competitivității a continuat să funcționeze ca o platformă pentru cercetătorii SEBC în domeniul analizei competitivității și a productivității. Rezultatele activității de cercetare au fost deosebit de fructuoase în materie de comerț internațional, transmisia șocurilor economice la nivel internațional și eficiența alocării resurselor în UE. O realizare importantă a rețelei în anul 2016 a constat în colectarea și publicarea celei de-a cincea ediții a setului de date privind firmele din UE. Acesta cuprinde o serie extinsă de indicatori privind productivitatea și este unic din perspectiva comparabilității și a acoperii interstatale. Cercetarea pe baza acestor noi date a furnizat informații privind legătura dintre câștigurile de productivitate și crearea de locuri de muncă în zona euro.

Conferințe și publicații

În ultimii ani, cercetarea de vârf și dialogul cu economiștii din mediul academic au câștigat în importanță pe măsură ce au crescut numărul și complexitatea aspectelor relevante pentru BCE. În acest sens, în anul 2016, BCE a organizat o serie de conferințe de nivel înalt pe teme de cercetare, axate pe aspectele cele mai presante cu care se confruntă băncile centrale. Două dintre evenimentele de marcă ale anului au fost Forumul BCE privind activitatea băncilor centrale, organizat la Sintra, și prima Conferință anuală a BCE în domeniul cercetării. Printre conferințele importante s-au numărat, totodată, Forumul internațional de cercetare în domeniul politicii monetare, cel de-al nouălea Atelier de lucru privind tehnicile de prognoză organizat de BCE și cea de-a 12-a Conferință a Rețelei de cercetare pentru studiul competitivității.

Multe dintre activitățile de cercetare derulate de BCE s-au concretizat și în lucrări publicate. În 2016 au fost publicate, în total, 115 lucrări în seria Caietelor de studii ale BCE (Working Paper Series). Totodată, 73 de lucrări elaborate în întregime sau parțial de angajați ai BCE au apărut în publicații de referință. Această gamă largă de lucrări de cercetare de înaltă calitate a asigurat, de asemenea, baza pentru o comunicare mai bună a rezultatelor cercetărilor în rândul unui public mai larg și mai extins, de exemplu prin intermediul Buletinului de cercetare al BCE.

Activități și atribuții de natură juridică

Pe parcursul anului 2016, BCE a luat parte la mai multe proceduri judiciare la nivelul UE. De asemenea, BCE a adoptat numeroase avize în contextul cerinței prevăzute în Tratat de a fi consultată cu privire la orice proiect de act al Uniunii și orice proiect de reglementare la nivel național din domeniile sale de competență, la care se adaugă asigurarea respectării interdicțiilor de finanțare monetară și de acces privilegiat. Totodată, BCE a adoptat o serie de acte și instrumente juridice în contextul atribuțiilor de supraveghere.

Participarea BCE la proceduri judiciare la nivelul UE

În luna septembrie 2016, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în apel în două serii de cauze introduse de unii deponenți la băncile cipriote care au făcut obiectul măsurilor de rezoluție din anul 2013. Reclamanții au pretins că măsurile respective de rezoluție au fost impuse de BCE și de Comisia Europeană având în vedere implicarea acestora în reuniunile Eurogrupului și rolul deținut în procesul de negociere și adoptare a protocolului de acord cu Republica Cipru (denumit în continuare „protocolul”).

În prima serie de cauze^[94], reclamanții au solicitat anularea declarației Eurogrupului din 25 martie 2013 cu privire la programul de asistență financiară pentru Cipru și, printre altele, la restructurarea sectorului bancar cipriot. Curtea a confirmat concluzia Tribunalului Uniunii Europene în sensul că declarația contestată a Eurogrupului nu poate fi considerată drept decizie comună a Comisiei și a BCE. Curtea a arătat, de asemenea, că nu se poate considera că adoptarea de către Republica Cipru a cadrului juridic necesar pentru restructurarea instituțiilor bancare a fost impusă printr‑o pretinsă decizie comună a Comisiei și a BCE care ar fi fost materializată prin declarația în litigiu. În consecință, acțiunile au fost respinse ca inadmisibile.

Referitor la cea de-a doua serie de cauze^[95], reclamanții au solicitat despăgubiri pentru prejudiciul pretins suferit ca urmare a includerii în protocolul de acord cu Republica Cipru a paragrafelor privind rezoluția a două bănci cipriote și/sau anularea paragrafelor în litigiu. Curtea a anulat ordonanțele privind inadmisibilitatea emise de Tribunalul Uniunii Europene, considerând că presupusele comportamente ilicite ale instituțiilor UE, chiar și în cadrul juridic conferit de Tratatul de instituire a Mecanismului European de Stabilitate („Tratatul MES”), pot teoretic da naștere răspunderii UE în condițiile articolului 340 alineatele (2) și (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Această concluzie s-a întemeiat pe obligația Comisiei Europene de a promova interesul general al Uniunii și de a monitoriza aplicarea dreptului Uniunii, prevăzută la articolul 17 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, precum și de a asigura compatibilitatea protocoalelor de acord încheiate de MES cu dreptul Uniunii, în conformitate cu articolul 13 alineatele (3) și (4) din Tratatul MES. Curtea a statuat, în esență, că, având în vedere obiectivul de interes general urmărit de Uniunea Europeană, respectiv de a asigura stabilitatea financiară a sistemului bancar din zona euro, măsurile de rezoluție identificate în protocol nu constituie o intervenție disproporționată și intolerabilă care să aducă atingere dreptului de proprietate al recurenților. Astfel, concluzia a fost că nu se poate considera că, prin faptul că a permis adoptarea paragrafului în litigiu din protocolul cu Republica Cipru, Comisia a contribuit la o încălcare a dreptului de proprietate al recurenților. În consecință, Curtea a respins ca nefondate cererile de despăgubire.

În luna iulie 2016, Tribunalul Uniunii Europene a statuat în favoarea BCE într-o acțiune în anulare și despăgubire referitoare la unele decizii adoptate de Consiliul guvernatorilor al BCE cu privire la furnizarea de către Bank of Greece de asistență instituțiilor de credit elene pentru acoperirea nevoii de lichiditate în situații de urgență (emergency liquidity assistance - ELA). Astfel, în cauza T-368/15, reclamantul a invocat faptul că deciziile contestate privind ELA sunt nelegale și au avut drept consecințe „inexorabile” vacanța bancară temporară și controalele asupra capitalului instituite de autoritățile elene în vara anului 2015, care la rândul lor au cauzat reclamantului un „prejudiciu grav și ireparabil”. Referitor la acțiunea în anulare, Tribunalul a constatat că, în mod vădit, nu este îndeplinită cerința ca deciziile contestate privind ELA să fi afectat direct reclamantul, motiv pentru care cererea a fost respinsă ca nefondată. În speță, s-a constatat că, prin menținerea plafonului de asistență pentru acoperirea nevoii de lichiditate în situații de urgență, deciziile atacate nu au impus în niciun fel măsurile în cauză (respectiv controalele asupra capitalului), rezultând de aici că era la latitudinea autorităților elene să adopte orice alte măsuri. Totodată, Tribunalul a respins ca nefondată cererea de daune interese.

În luna mai 2016, Tribunalul Uniunii Europene s-a pronunțat asupra recursului formulat de 150 de angajați ai BCE (cauza T-129/14 P) împotriva hotărârii Tribunalului Funcției Publice în cauza F-15/10 privind reforma planului de pensii al BCE. În luna mai 2009, urmare a unui proces de reformă care a durat aproximativ doi ani, BCE a sistat aplicarea planului de pensii existent, care reprezenta un sistem hibrid, și a adoptat un nou sistem de pensii bazat pe doi piloni: un plan de prestații definite și, respectiv, unul de contribuții definite. Sumele aferente drepturilor de pensie se acumulează în cadrul sistemului de pensii al BCE pentru perioada lucrată de la data de 1 iunie 2009, în cazul întregului personal, inclusiv al celor care s-au angajat anterior sau la data intrării în vigoare a reformei respective; singura excepție o reprezintă angajații care aveau vârste cuprinse între 60 și 65 de ani la data de 31 mai 2009, a căror activitate anterioară și viitoare face în continuare obiectul vechiului plan de pensii. Recursul formulat de 150 de angajați a vizat mai multe puncte ale hotărârii din primă instanță, reclamanții invocând opt motive în susținerea recursului. Instanța de apel a validat hotărârea Tribunalului Funcției Publice și a respins cele opt motive în integralitatea lor, reconfirmând astfel legalitatea procesului de reformă a planului de pensii al BCE. Referitor la procedura urmată în implementarea reformei, Tribunalul a considerat că BCE nu a încălcat principiul legalității sau pe cel al securității juridice. Instanța a confirmat că modificarea regulilor privind pensiile s-a realizat cu respectarea normelor de competență și de procedură. În ceea ce privește aspectele de fond, hotărârea a ocazionat o analiză aprofundată a naturii drepturilor de pensie. În opinia Tribunalului, acestea nu sunt parte integrantă a conceptului de „remunerare” în sensul Directivei 91/533^[96]. În consecință, drepturile de pensie nu reprezintă un element intangibil al contractului de muncă, iar BCE are dreptul să își revizuiască planul de pensii fără consimțământul angajaților. Referitor la invocarea de către reclamanți a dreptului dobândit de a se pensiona începând cu vârsta de 60 de ani fără diminuarea prestațiilor, Tribunalul a reiterat că, potrivit jurisprudenței constante, un angajat nu poate pretinde un drept dobândit decât dacă faptele din care a izvorât dreptul respectiv s-au produs anterior momentului modificării prevederilor. În plus, instanța a considerat că nu au fost afectate drepturile dobândite ale angajaților care împliniseră vârsta de 60 de ani la momentul intrării în vigoare a revizuirii, întrucât BCE a prevăzut un regim tranzitoriu ca parte a pachetului de reforme.

Avize BCE și cazuri de neconsultare a BCE

Articolul 127 alineatul (4) și articolul 282 alineatul (5) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare „Tratatul”) prevăd obligativitatea consultării BCE în legătură cu orice proiect de act al Uniunii și orice proiect de reglementare la nivel național din domeniul său de competență^[97]. Toate avizele BCE sunt publicate pe website-ul acesteia. Avizele BCE asupra propunerilor de legislație a UE sunt, de asemenea, publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

În anul 2016, BCE a adoptat un număr de 8 avize cu privire la proiecte legislative ale UE, precum și 53 de avize referitoare la proiecte legislative naționale din sfera sa de competență.

La nivelul UE, cele mai importante avize^[98] adoptate de BCE s-au referit la crearea unui cadru european pentru o securitizare simplă, transparentă și standardizată și la modificarea Regulamentului privind cerințele de capital (CON/2016/11), la reprezentarea unificată a zonei euro în cadrul Fondului Monetar Internațional (CON/2016/22) și la instituirea unui sistem european de asigurare a depozitelor (CON/2016/26).

O serie de consultări din partea autorităților naționale s-au referit la legislația privind bancnotele și monedele^[99], monitorizarea schemelor de plăți^[100], titlurile de valoare în formă dematerializată^[101], cerințele minime obligatorii pentru operațiunile de transfer credit și debitarea directă^[102], precum și prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului^[103].

BCE a adoptat avize referitoare la băncile centrale naționale (BCN), inclusiv în ceea ce privește cerințele de audit aplicabile unei BCN^[104], obligațiile de raportare ale unor BCN față de parlamentele naționale^[105], funcționarea unor organisme decizionale ale unor BCN^[106], reducerea remunerației unor oficiali de rang înalt din cadrul unei BCN^[107], dobândirea de către o BCN a dreptului de proprietate asupra unei entități care desfășoară operațiuni de politică monetară în regiunile ultraperiferice și teritoriile de peste mări ale statului respectiv^[108], operațiunile unei BCN vizând acoperirea nevoii de lichiditate în situații de urgență^[109], atribuțiile unei BCN în domeniul rezoluției^[110], rolul unor BCN în sistemul de garantare a depozitelor^[111], supravegherea de către BCN a furnizării serviciilor de plăți^[112], înființarea și funcționarea organizațiilor pentru transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor imobiliare^[113], contractele de credit de consum^[114], administrarea de către BCN a registrului central de credit și a registrului de conturi bancare^[115], colectarea de către o BCN a statisticilor financiare^[116], rolul unei BCN în evaluarea concurenței pe piața creditelor cu garanții sub formă de ipotecă^[117], contribuția unei BCN la un fond administrat de FMI^[118], rolul unei BCN în raportarea perceperii primelor de asigurare^[119], instrumentele de politică monetară ale BCN din afara zonei euro^[120], excluderea drepturilor de compensare reciprocă în ceea ce privește creanțele mobilizate drept colateral la băncile centrale din SEBC^[121], precum și emisiunea de bancnote cu caracter comemorativ^[122] de către o BCN.

BCE a adoptat avize privind diverse aspecte ale activității instituțiilor financiare^[123], inclusiv referitoare la ierarhia creditorilor instituțiilor de credit în insolvență^[124], impunerea de limite privind ratele dobânzilor variabile la creditele cu garanții sub formă de ipotecă^[125], remunerarea conturilor de economii^[126], cerințele privind amortizarea ipotecii^[127], rambursarea anumitor marje percepute la împrumuturi legate de o monedă străină^[128], restructurarea împrumuturilor în valută^[129], reforma cooperativelor de credit^[130], restricții în privința dobândirii de bunuri imobile sau capital social de către instituțiile de credit^[131], desemnarea membrilor comitetului de supraveghere al unei bănci^[132], ponderea serviciului datoriei în venit și ponderea creditului în valoarea garanției (LTV)^[133], o schemă de garantare pentru securitizările creditelor neperformante^[134], impunerea unei taxe pentru anumite instituții financiare^[135], funcționarea registrului central al creditelor^[136], precum și funcționarea sistemelor naționale de garantare a depozitelor^[137].

De asemenea, BCE a adoptat un aviz referitor la rolul reprezentantului unei autorități naționale de supraveghere financiară în cadrul Consiliului de supraveghere al BCE^[138].

Pe parcursul anului 2016 au existat 8 cazuri de neconsultare a BCE asupra unor proiecte de reglementare la nivel național, unele dintre aceste cazuri fiind considerate clare și importante^[139].

BCE nu a fost consultată de Ministerul Economiei și Finanțelor din Italia în privința decretului-lege referitor la măsuri urgente pentru protejarea deponenților din sectorul bancar, vizând instituirea cadrului juridic pentru acordarea de asistență financiară extraordinară din fonduri publice băncilor italiene. Ministerul de Finanțe din Grecia nu a solicitat avizul BCE asupra legii privind plățile electronice.

Ministerul Economiei Naționale din Ungaria nu a solicitat avizul BCE în legătură cu legea privind comunitățile naționale pentru construcția de imobile rezidențiale^[140], existând preocupări referitoare la o eventuală încălcare a principiului independenței băncii centrale.

Situațiile de nerespectare a obligației de consultare a BCE de către autoritățile din Grecia, Italia și Ungaria au fost considerate cazuri clare și importante, dar și repetate.

Evoluția cadrului juridic aplicabil Mecanismului unic de supraveghere

În anul 2016, BCE a adoptat mai multe instrumente juridice în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor sale de supraveghere, care au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și pe website-ul BCE. Lista instrumentelor juridice din domeniul supravegherii bancare adoptate pe parcursul anului este disponibilă în ediția din 2016 a Raportului anual al BCE privind activitățile de supraveghere.

Respectarea interdicțiilor de finanțare monetară și de acces privilegiat

În conformitate cu articolul 271 litera (d) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, BCE îi revine responsabilitatea de a monitoriza respectarea de către băncile centrale naționale (BCN) din UE și de către BCE a interdicțiilor impuse de articolele 123 și 124 ale Tratatului și de Regulamentele (CE) nr. 3603/93 și 3604/93 ale Consiliului. Articolul 123 interzice BCE și BCN acordarea de credite pe descoperit de cont sau de orice alt tip de facilitate de credit autorităților publice și altor instituții sau organisme ale UE, precum și achiziționarea de pe piața primară de instrumente de natura datoriei emise de aceste instituții. Articolul 124 interzice orice măsură care nu se întemeiază pe considerente de ordin prudențial și care stabilește accesul privilegiat al autorităților publice și al instituțiilor sau organismelor UE la instituțiile financiare. În paralel cu Consiliul guvernatorilor, Comisia Europeană urmărește respectarea acestor dispoziții de către statele membre ale UE.

De asemenea, BCE supraveghează achizițiile de pe piața secundară, de către băncile centrale din UE, ale instrumentelor de natura datoriei emise de sectorul public național, de sectoarele publice ale altor state membre, precum și de instituții și organisme ale UE. Conform expunerii de motive din Regulamentul (CE) nr. 3603/93 al Consiliului, achiziția de pe piața secundară a instrumentelor de natura datoriei emise de sectorul public nu trebuie să fie utilizată în scopul de a eluda obiectivul articolului 123 din Tratat. Acest tip de achiziții nu ar trebui să devină o formă de finanțare monetară indirectă a sectorului public.

Exercițiul de monitorizare aferent anului 2016 confirmă faptul că dispozițiile articolelor 123 și 124 din Tratat și ale Regulamentelor Consiliului în acest domeniu au fost, în general, respectate.

Exercițiul de monitorizare a relevat că nu toate BCN din UE au aplicat pe parcursul perioadei analizate politici de remunerare a depozitelor sectorului public pe deplin conforme cu plafoanele de remunerare. Mai exact, câteva BCN trebuie să garanteze că rata dobânzii la depozitele sectorului public nu depășește plafonul de remunerare, chiar și în cazul în care acesta înregistrează o valoare negativă.

BCE a apreciat că înființarea și finanțarea societății de administrare a activelor MARK Zrt. de către Magyar Nemzeti Bank constituie o încălcare a interdicției de finanțare monetară care trebuie corectată.

În luna mai 2016, Magyar Nemzeti Bank a acordat o facilitate de finanțare de tip „punte“ pe termen de trei luni schemei maghiare de compensare a investitorilor Karrendezesi Alap. BCE a apreciat că această operațiune se află în potențial conflict cu interdicția de finanțare monetară, având în vedere că existau alternative de finanțare pe termen scurt a schemei de compensare a investitorilor care nu ar fi necesitat implicarea financiară a Magyar Nemzeti Bank. Acest caz nu ar trebui să constituie un precedent în domeniu.

În urma preocupărilor exprimate în precedentele două ediții ale Raportului anual, BCE a continuat să monitorizeze o serie de programe lansate de Magyar Nemzeti Bank în anii 2014 și 2015. Aceste programe nu au legătură cu politica monetară și se află în potențial conflict cu interdicția de finanțare monetară, în măsura în care s-ar putea considera că Magyar Nemzeti Bank preia din atribuțiile guvernului sau că acordă beneficii financiare acestuia. Programele au inclus efectuarea unor investiții imobiliare de către Magyar Nemzeti Bank, promovarea culturii financiare prin intermediul unei rețele constituite din șase fundații și elaborarea strategiei investiționale a acestor fundații, transferul la banca centrală al foștilor angajați ai Autorității de supraveghere financiară din Ungaria, achiziționarea de obiecte de artă și de proprietăți culturale maghiare, precum și un program de stimulare a băncilor să achiziționeze titluri de valoare eligibile, îndeosebi obligațiuni de stat. Ținând seama de numărul ridicat, de sfera vizată și de dimensiunea programelor, BCE va continua să monitorizeze cu atenție aceste operațiuni, pentru a garanta faptul că derularea lor nu intră în conflict cu interdicțiile de finanțare monetară și de acces privilegiat. Totodată, Magyar Nemzeti Bank trebuie să se asigure că resursele alocate rețelei sale de fundații nu sunt utilizate, în mod direct sau indirect, în scopuri de finanțare a statului. De asemenea, BCE va continua să monitorizeze implicarea Magyar Nemzeti Bank în activitatea Bursei de valori din Budapesta, întrucât achiziționarea participației majoritare la această instituție de către banca centrală, în luna noiembrie 2015, prezintă încă potențialul de a genera preocupări privind finanțarea monetară.

Pe parcursul anului 2016, reducerea volumului activelor Irish Bank Resolution Corporation (IBRC) de către Banc Ceannais na hÉireann/Central Bank of Ireland, preponderent prin vânzări de obligațiuni cu dobândă variabilă și durată lungă, reprezintă un pas în direcția necesară de cesiune integrală a acestor active. Cu toate acestea, un calendar mai ambițios al vânzărilor ar diminua în continuare preocupările serioase care persistă în ceea ce privește finanțarea monetară.

Relațiile europene și internaționale

Relațiile europene

În anul 2016, BCE a menținut dialogul strâns cu instituțiile și forurile europene, în special cu Parlamentul European, Consiliul European, Consiliul ECOFIN, Eurogrupul și Comisia Europeană. În cursul anului au fost luate în continuare măsuri pentru definitivarea uniunii bancare și avansarea procesului de redresare a sectorului financiar din zona euro. Totodată, situația economică din zona euro și programul de ajustare macroeconomică pentru Grecia au fost incluse pe agenda reuniunilor Eurogrupului și ale Consiliului ECOFIN, la care au participat președintele BCE și alți membri ai Comitetului executiv al BCE. Necesitatea unei strategii coerente în materie de politici fiscale, financiare și structurale, menite să consolideze redresarea economică în Europa, a fost o temă de dezbare în cadrul reuniunilor Consiliului European, la care a participat președintele BCE.

Procesul de finalizare a Uniunii economice și monetare a Europei

Activitatea dedicată definitivării Uniunii economice și monetare (UEM) a continuat, în conformitate cu foaia de parcurs prezentată în anul 2015 în așa-numitul Raport al celor cinci președinți, intitulat „Finalizarea Uniunii economice și monetare a Europei”.

S-au realizat progrese în ceea ce privește uniunea bancară prin implementarea Directivei privind redresarea și rezoluția bancară și a Directivei privind schema de garantare a depozitelor. Pe parcursul anului, BCE a continuat, de asemenea, să susțină măsuri ferme în vederea finalizării uniunii bancare, în special în cadrul unor dezbateri tehnice destinate creării unui mecanism de sprijin comun și credibil pentru Fondul unic de rezoluție, precum și a unui sistem european de asigurare a depozitelor. Alături de uniunea bancară, o uniune a piețelor de capital din UE poate spori reziliența sistemului financiar printr-o mai bună partajare transfrontalieră a riscurilor și prin stimularea accesului mai facil și mai larg la finanțare.

Referitor la cadrul de guvernanță economică, se remarcă operaționalizarea Consiliului fiscal european. Privind în perspectivă, mandatul și independența instituțională a Consiliului fiscal european ar trebui consolidate pentru a asigura capacitatea acestuia de a avea un rol important în creșterea transparenței și în îmbunătățirea conformității cu normele fiscale^[141]. La 20 septembrie 2016, Consiliul UE a formulat o recomandare prin care solicita statelor din zona euro să instituie consilii naționale pentru productivitate. Consiliile naționale pentru productivitate sunt preconizate să confere un nou impuls procesului de implementare a reformelor structurale în țările din zona euro. Eficacitatea acestora nu va depinde doar de anticiparea unui nivel ridicat de expertiză tehnică în cadrul consiliilor, ci și de deplina lor independență. Prin activitatea lor, consiliile pentru productivitate vor trebui să asigure că se ține suficient seama de dimensiunea europeană, prin partajarea celor mai bune practici între statele membre și prin evidențierea dimensiunii zonei euro în evaluarea și abordarea aspectelor legate de productivitate la nivelul statele membre.

Totodată, BCE a subliniat periodic necesitatea aplicării coerente și depline a dispozițiilor cadrului actual de guvernanță, domeniu în care progresele înregistrate până în prezent nu sunt satisfăcătoare. Ilustrative în acest sens sunt implementarea limitată a recomandărilor specifice fiecărei țări formulate de Comisia Europeană (a se vedea, de asemenea, Secțiunea 1.6 din Capitolul 1) și nerespectarea cerințelor Pactului de stabilitate și creștere.

Implementarea integrală a normelor bugetare și o coordonare mai eficace a politicilor economice vor reprezenta o condiție prealabilă pentru generarea în rândul statelor membre a încrederii necesare continuării consolidării UEM. BCE a subliniat importanța extinderii pe termen mediu și lung a exercitării suveranității în comun, de exemplu prin consolidarea guvernanței, respectiv prin mutarea accentului de la un sistem de norme la instituții^[142].

Totodată, Europa se confruntă și cu provocări din afara sferei economice, în special în domeniile migrației și securității. Este necesară o economie puternică pentru a soluționa aceste aspecte într-o manieră durabilă. Astfel, finalizarea UEM reprezintă un efort major de consolidare a Europei. Eurosistemul se declară pregătit să sprijine aceste activități.

Asumarea răspunderii într-un cadru democratic

BCE este o instituție independentă care beneficiază de o independență deplină de a‑și utiliza instrumentele în funcție de necesități în limita mandatului său. Răspunderea este contraponderea necesară a acestei independențe, iar Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene prevede că BCE răspunde în primul rând în fața Parlamentului European, ca organism compus din reprezentanții aleși ai cetățenilor UE.

În anul 2016, președintele BCE a luat parte la patru audieri periodice ale Comisiei pentru afaceri economice și monetare din cadrul Parlamentului European^[143]. În cadrul acestor audieri, deputații în Parlamentul European au manifestat un interes deosebit față de politica monetară a BCE, de politicile sectorului financiar, de programele de ajustare macroeconomică și de reformarea guvernanței zonei euro (Graficul 36).

În anul 2016, BCE a decis să publice pentru prima dată răspunsul său privind contribuția prezentată de Parlamentul European ca parte a rezoluției acestuia referitoare la Raportul anual din anul precedent, în urma unei sugestii formulate în respectiva rezoluție, ca măsură de sporire a răspunderii^[144]. Anterior, acest răspuns era prezentat exclusiv deputaților în Parlamentul European, împreună cu Raportul anual.

Totodată, BCE și-a îndeplinit obligațiile de raportare prin prezentarea de rapoarte periodice și prin răspunsurile oferite la întrebările adresate în scris de deputații în Parlamentul European. În anul 2016, președintele BCE a primit scrisori care conțineau astfel de întrebări, răspunsurile la acestea fiind publicate pe website‑ul BCE^[145]. Cele mai multe întrebări au vizat implementarea măsurilor neconvenționale de politică monetară ale BCE, perspectivele economice și programele de ajustare macroeconomică.

BCE a continuat să ofere consultanță în cadrul dezbaterilor purtate de Parlamentul European și Consiliul UE pe tema propunerilor legislative din sfera sa de competență. În afara cadrului privind asumarea răspunderii, alți reprezentanți ai BCE au participat la ședințe publice în fața Comisiei pentru afaceri economice și monetare, în vederea unor discuții de ordin tehnic legate de aspectele referitoare la domeniile de expertiză și atribuțiile BCE.

Totodată, BCE răspunde în fața Parlamentului European și a Consiliului UE pentru activitățile sale în materie de supraveghere bancară^[146]. Informații mai detaliate se regăsesc în Raportul anual al BCE privind activitățile de supraveghere 2016.

Relații internaționale

Pe fondul unui mediu internațional dificil, BCE a luat parte la dezbaterile din cadrul forurilor internaționale, a colectat informații și a emis comunicări privind politica proprie, consolidându-și astfel relațiile cu principalele instituții omoloage de la nivel internațional. Aceasta a avut o importanță deosebită într-un an în care autoritățile monetare de pe mapamond au continuat să susțină tendința incipientă de redresare economică.

G20

Pe fondul menţinerii redresării lente a activității economice pe plan internațional, președinția G20 deținută de China a pus accentul pe stimularea creșterii economice la nivel mondial și a reușit să evidențieze rolul reformelor structurale ca factor complementar al politicii fiscale și monetare, în vederea realizării acestui obiectiv. Mai mult, președinția G20 a extins dezbaterea privind motoarele creșterii pentru a include inovarea și digitalizarea. Totodată, G20 a instituit măsuri suplimentare care să permită o mai bună evaluare inter pares a reformelor structurale în cadrul „agendei sale consolidate de reforme structurale”. În contextul extinderii unui curent anti-globarizare, G20 a pus un accent sporit pe inegalitate și incluziune, încurajând în același timp progresele către un mediu fiscal global mai echitabil, axat tot mai mult pe beneficiari reali și pe modalitățile de abordare a jurisdicțiilor fiscale necooperante. Miniștrii de finanțe și guvernatorii băncilor centrale din G20, la ale căror reuniuni participă președintele BCE, s-au angajat să se consulte îndeaproape cu privire la piețele valutare și să evite orice formă de protecționism în materie de politici comerciale și de investiții. S-au intensificat, de asemenea, eforturile în vederea combaterii finanțării terorismului, pe fondul recentelor atacuri teroriste. Finalizarea aspectelor principale ale cadrului de reglementare financiară a beneficiat de susținere, insistându-se asupra unei implementări prompte, integrale și coerente a agendei convenite privind reforma sectorului financiar. În cadrul reuniunii la nivel înalt de la Hangzhou, liderii G20 au încurajat, de asemenea, progresele în materie de promovare a finanțării ecologice și, în contextul dezbaterilor privind arhitectura financiară internațională, examinarea posibilității unei utilizări mai extinse a drepturilor speciale de tragere (DST), sporirea numărului de membri ai Clubului de la Paris și promovarea rolului băncilor de dezvoltare multilaterală nou-înființate sau deja existente.

Aspecte de politică referitoare la FMI și la arhitectura financiară internațională

BCE a continuat să promoveze pozițiile europene comune în dezbaterile desfășurate la Fondul Monetar Internațional (FMI) referitoare la politicile Fondului și, cu titlu mai general, la arhitectura financiară internațională. În ceea ce privește guvernanța FMI, reformele de anvergură privind cotele de participare la FMI și guvernanța acestuia, convenite în 2010, au fost puse în aplicare la începutul anului 2016, în urma ratificării de către majoritățile necesare ale membrilor FMI. Aceasta a condus la transferul a peste 6% din cotele de participare către piețe emergente și țări în curs de dezvoltare dinamice, reflectând mai bine creșterea rolului acestora la nivelul economiei globale. În cadrul acestui program de reforme, țările europene dezvoltate s-au angajat să își reducă numărul per total de reprezentanți în Consiliul executiv cu doi.

BCE susține menținerea în centrul sistemului monetar internațional a unui FMI puternic, cu resurse adecvate și bazat pe cote de participare, acesta contribuind astfel în mod semnificativ la stabilitatea economică și financiară globală. Cu sprijinul statelor membre ale UE, resursele totale pe bază de cote ale FMI s-au dublat, atingând 477 de miliarde DST în anul 2016. Membrii FMI, între care o serie de state membre ale UE, au angajat aproximativ 260 de miliarde DST pentru a asigura accesul permanent al Fondului la împrumuturile bilaterale într-un cadru de guvernanță consolidat. Calendarul dezbaterilor referitoare la cea de-a 15-a revizuire generală a cotelor de participare a fost modificat în scopul definitivării revizuirii până cel târziu la data reuniunilor anuale din anul 2019.

Întrucât este esențial ca politicile de creditare ale FMI să își mențină relevanța în raport cu nevoile membrilor săi, Fondul a analizat gradul de adecvare a rețelelor globale de securitate financiară, inclusiv sfera de cuprindere și disponibilitatea acestora, precum și costurile asigurării instrumentelor de prevenire și soluționare a crizelor.

În urma crizelor din unele state ale zonei euro și a programelor de creditare și ajustare convenite de UE-FMI, Biroul independent de evaluare al FMI a publicat un raport cuprinzător cu privire la rolul Fondului în perioadele de criză și la participarea acestuia în cadrul unor programe de asistență financiară dedicate Greciei, Irlandei și Portugaliei. Cu toate că raportul s-a axat în mare parte pe procesul decizional al FMI, acesta a inclus și unele reflecții privind anumite aspecte economice, cum ar fi cauzele crizei, precum și natura și adecvarea condițiilor de politică.

Cooperarea tehnică

BCE și-a extins sfera cooperării tehnice cu băncile centrale din afara UE în vederea stimulării unor practici riguroase la nivelul băncilor centrale și, prin urmare, pentru a contribui la stabilitatea monetară și financiară globală. Activitățile de cooperare reflectă rolul BCE de bancă centrală de importanţă majoră pentru economia internațională. BCE a continuat să colaboreze cu băncile centrale din economiile de piață emergente din cadrul G20 (de exemplu, India și Turcia), în vederea partajării expertizei tehnice și a celor mai bune practici. În anul 2016 a fost semnat un nou Memorandum de înțelegere cu Banco Central do Brasil, ca fundament pentru intensificarea cooperării, acesta punând accentul pe aspectele principale ale activității băncilor centrale, cum ar fi politica monetară, stabilitatea financiară și supravegherea bancară. Consolidarea cooperării cu organizațiile internaționale și regionale a sprijinit vizibilitatea BCE în America Latină, Asia și Africa.

BCE a continuat cooperarea cu băncile centrale din țările care au perspectiva de a adera la Uniunea Europeană, în special printr-o serie de ateliere de lucru regionale. Întâlnirile s-au axat pe provocările instituționale în contextul aderării la UE, pe supravegherea macroprudențială și microprudențială și pe independența băncilor centrale ca element esențial al unei bune guvernanțe economice. Acţiunile tehnice comune cu băncile centrale din țările candidate și potențial candidate la UE se derulează în strânsă cooperare cu BCN din UE și completează activitățile periodice ale BCE de monitorizare și analiză a evoluțiilor economice și financiare din aceste țări, precum și dialogul pe teme de politici cu băncile centrale respective.

Comunicarea externă

Politica BCE explicată cetățenilor europeni

Comunicarea deschisă și transparentă susține eficacitatea politicii unei bănci centrale. Aceasta permite băncii să informeze publicul larg și piețele financiare cu privire la obiectivele și atribuțiile sale, să explice motivele pentru acțiunile sale și, astfel, să le orienteze așteptările. BCE are o lungă tradiție referitoare la comunicarea deschisă și în 2016 a continuat să o sporească, în special prin dezvoltarea de activități de informare a publicului larg și de comunicare digitală.

Deschidere către publicul larg

În anul 2016, BCE și-a dezvoltat mai departe inițiativele de a se adresa publicului larg pentru a facilita o mai bună înțelegere a politicilor și deciziilor și, în acest fel, pentru a consolida încrederea în rândul cetățenilor din zona euro.

BCE a primit 522 de grupuri de vizitatori în Frankfurt, găzduind peste 15 000 de vizitatori externi din 35 de țări. Vizitatorii au asistat la prezentări generale, dar și la prezentări axate pe subiecte specifice, care permit interacțiunea cu experți ai BCE. Totodată, vizitatorii au avut ocazia, prin intermediul tururilor ghidate, de a explora noua clădire a BCE și de a admira expoziția de artă și expoziția dedicată monedei euro. Începând din luna iulie 2016, BCE și-a deschis porțile pentru comunitatea locală și în prima sâmbătă a fiecărei luni, atrăgând peste 3 000 de vizitatori în a doua jumătate a anului.

Pentru a-și face cunoscute atribuțiile în rândul populației tinere din zona euro, BCE a organizat a șasea ediție a Concursului pentru elevi „Generația €uro”. Concursul este principalul canal de interacțiune a BCE cu elevi cu vârste cuprinse între 16 și 19 ani și cu profesorii acestora, urmărind să îi învețe pe aceștia mai multe despre politică monetară și BCE. Elevii participă într-un joc de rol în care iau decizii de politică monetară pe baza diagnosticului lor asupra situației economice și monetare din zona euro.

În plus, BCE și-a îndreptat atenția și către grupe de vârste mai mici. La data de 3 octombrie 2016, 230 de copii cu vârste cuprinse între opt și zece ani, împreună cu familiile lor, au fost întâmpinați la BCE, pentru a doua oară, în ziua porților deschise a îndrăgitei emisiuni TV germane pentru copii „Die Sendung mit der Maus”. Programul a inclus tururi ghidate ale clădirii, prezentări, ateliere pe tema rolului și funcției exercitate de BCE și a bancnotelor și monedelor euro, jocuri educaționale și un număr de expoziții.

S-au întreprins activități de deschidere către publicul larg și în afara orașului Frankfurt. De exemplu, BCE, împreună cu Banc Ceannais na hÉireann/Central Bank of Ireland, a luat parte la Campionatul Național de Arat al Irlandei din anul 2016, cel mai mare eveniment agricol (expoziție în aer liber și târg) din Europa.

Digitalizare mai extinsă

BCE și-a sporit în continuare eforturile privind comunicarea digitală pentru a se adapta la tiparele curente de consum al informațiilor.

Din perspectiva conținutului, BCE și-a intensificat eforturile de a deveni mai accesibilă publicului larg, deciziile sale fiind înțelese mai bine prin utilizarea unui limbaj simplu și a canalelor de comunicare digitală pentru a explica unele concepte relativ tehnice. Un exemplu ar fi materialele explicative de pe website-ul BCE, care sunt disponibile în numeroase limbi ale UE. Această orientare digitală a fost însoțită de creșterea numărului de infografice utilizate.

Din perspectiva tehnică, Banca a continuat să-și modernizeze website-urile. Atât website-ul BCE, cât și cel al Comitetului european pentru risc sistemic au fost compatibilizate complet cu dispozitivele mobile, asigurând vizualizarea într-un mod optim a paginilor web și a publicațiilor importante, indiferent de dispozitivul ales de cititori. De asemenea, BCE a răspuns cererii crescute pentru transmisiuni web de înaltă calitate ale evenimentelor.

Prezența Băncii pe platformele de socializare a continuat să crească. Contul de Twitter al BCE numără, în prezent, peste 360 000 de abonați și este utilizat pentru a promova publicații și mesaje-cheie ale discursurilor. În decembrie 2016, BCE a susținut prima dezbatere live pe Twitter, în timpul căreia Benoît Cœuré a răspuns întrebărilor adresate de publicul larg cu hashtagul #askECB, permițând astfel interacțiunea directă în timp real. În plus, BCE utilizează canalul său de YouTube pentru a încărca înregistrări video, iar Flickr pentru fotografii. BCE deține și un cont de LinkedIn, care are aproximativ 43 000 de abonați.

Anexe

Cadrul instituțional

Organele de decizie și guvernanța corporativă ale BCE

Eurosistemul și Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC) sunt coordonate de organele de decizie ale BCE, respectiv Consiliul guvernatorilor și Comitetul executiv. Consiliul general reprezintă cel de-al treilea organ de decizie al BCE, atât timp cât există state membre ale UE care nu au adoptat încă moneda unică. Organele de decizie își desfășoară activitatea în conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, cu Statutul SEBC și cu regulamentele de procedură^[149]. Procesul decizional în cadrul Eurosistemului și al SEBC este centralizat. Cu toate acestea, BCE și BCN din zona euro colaborează, pe plan strategic și operațional, în vederea realizării obiectivelor comune ale Eurosistemului, cu respectarea principiului descentralizării, conform Statutului SEBC.

În contextul responsabilităților BCE cu privire la supravegherea bancară, Consiliul guvernatorilor ratifică acte juridice ce stabilesc cadrul general de adoptare a deciziilor de supraveghere și aprobă, în conformitate cu procedura aplicabilă în cazul absenței unei obiecții, proiecte de decizii de supraveghere elaborate de Consiliul de supraveghere ^[150]. Mai multe informații detaliate despre funcția de supraveghere a BCE pot fi găsite în Raportul anual al BCE privind activitățile de supraveghere 2016.

Consiliul guvernatorilor

Consiliul guvernatorilor este principalul organ de decizie al BCE. Acesta este alcătuit din membrii Comitetului executiv al BCE și guvernatorii BCN din țările zonei euro. Drepturile de vot ale membrilor Consiliului guvernatorilor se rotesc conform unui sistem specific, disponibil pe website-ul BCE.

Consiliul guvernatorilor se întrunește, de regulă, o dată la două săptămâni la sediul central al BCE din Frankfurt pe Main, Germania. În anul 2016, au avut loc în total 23 de ședințe. Ședințele de politică monetară au loc la fiecare șase săptămâni. Dările de seamă ale acestor ședințe de politică monetară sunt publicate, de regulă, după patru săptămâni. La ședințele care nu țin de politică monetară, Consiliul guvernatorilor discută în principiu aspecte legate de alte atribuții și responsabilități ale BCE și ale Eurosistemului. Pentru a asigura separația politicii monetare și a altor atribuții ale BCE de responsabilitățile sale de supraveghere, au loc ședințe distincte ale Consiliului guvernatorilor în materie de supraveghere.

Consiliul guvernatorilor poate adopta decizii și prin procedură scrisă. În anul 2016, s‑au desfășurat peste 1 400 de proceduri scrise, din care mai mult de 1 000 au fost proceduri aplicabile în cazul lipsei unei obiecțiuni.

Consiliul guvernatorilor

Mario Draghi Președintele BCE

Vítor Constâncio Vicepreședintele BCE

Josef Bonnici Guvernatorul Bank Ċentrali ta’ Malta/Central Bank of Malta (până la data de 30 iunie 2016)

Benoît Cœuré Membru în Comitetul Executiv al BCE

Carlos Costa Guvernatorul Banco de Portugal

Chrystalla Georghadji Guvernatorul Central Bank of Cyprus

Ardo Hansson Guvernatorul Eesti Pank

Boštjan Jazbec Guvernatorul Banka Slovenije

Klaas Knot Președintele De Nederlandsche Bank

Philip R. Lane Guvernatorul Ceannais na hÉireann/Central Bank of Ireland

Sabine Lautenschläger Membru în Comitetul Executiv al BCE

Erkki Liikanen Guvernatorul Suomen Pankki – Finlands Bank

Luis M. Linde Guvernatorul Banco de España

Jozef Makúch Guvernatorul Národná banka Slovenska

Yves Mersch Membru în Comitetul Executiv al BCE

Ewald Nowotny Guvernatorul Oesterreichische Nationalbank

Peter Praet Membru în Comitetul Executiv al BCE

Gaston Reinesch Guvernatorul Banque centrale du Luxembourg

Ilmārs Rimšēvičs Guvernatorul Latvijas Banka

Jan Smets Guvernatorul Nationale Bank van België/

Banque Nationale de Belgique

Yannis Stournaras Guvernatorul Bank of Greece

Vitas Vasiliauskas Președintele C.A. al Lietuvos bankas

Mario Vella Guvernatorul Bank Ċentrali ta’ Malta/Central Bank of Malta (începând cu data de 1 iulie 2016)

François Villeroy de Galhau Guvernatorul Banque de France

Ignazio Visco Guvernatorul Banca d’Italia

Jens Weidmann Președintele Deutsche Bundesbank

În rândul din față (de la stânga la dreapta): Yannis Stournaras, Carlos Costa, Ewald Nowotny, Vítor Constâncio, Mario Draghi, Sabine Lautenschläger, Benoît Cœuré, Chrystalla Georghadji, Philip R. Lane, Yves Mersch

În rândul din mijloc (de la stânga la dreapta): Ilmārs Rimšēvičs, François Villeroy de Galhau, Jens Weidmann, Erkki Liikanen, Jozef Makúch, Ignazio Visco

În rândul din spate (de la stânga la dreapta): Gaston Reinesch, Boštjan Jazbec, Ardo Hansson, Klaas Knot, Jan Smets, Peter Praet, Vitas Vasiliauskas

Notă: Luis M. Linde și Mario Vella nu erau disponibili în momentul realizării fotografiei.

Comitetul executiv

Comitetul executiv este compus din președintele și vicepreședintele BCE și alți patru membri desemnați de Consiliul European, principiul de vot fiind majoritatea calificată, după consultarea Parlamentului European și a BCE. Comitetul executiv este responsabil cu pregătirea ședințelor Consiliului guvernatorilor, cu implementarea politicii monetare pentru zona euro în conformitate cu orientările specificate și deciziile adoptate de Consiliul guvernatorilor și cu gestionarea activității de zi cu zi a BCE.

Comitetul executiv

Mario Draghi Președintele BCE

Vítor Constâncio Vicepreședintele BCE

Benoît Cœuré Membru în Comitetul Executiv al BCE

Sabine Lautenschläger Membru în Comitetul Executiv al BCE

Yves Mersch Membru în Comitetul Executiv al BCE

Peter Praet Membru în Comitetul Executiv al BCE

Rândul din față (de la stânga la dreapta): Sabine Lautenschläger, Mario Draghi, Vítor Constâncio

Rândul din spate (de la stânga la dreapta): Yves Mersch, Peter Praet, Benoît Cœuré

Consiliul general

Consiliul general este alcătuit din președintele și vicepreședintele BCE și guvernatorii BCN ale celor 28 de state membre ale UE. Printre altele, Consiliul general contribuie la exercitarea funcțiilor consultative ale BCE, colectarea informațiilor statistice, stabilirea normelor necesare pentru standardizarea procedurilor contabile și raportarea operațiunilor efectuate de BCN, luarea de măsuri privind stabilirea grilei de repartiție pentru subscrierea capitalului BCE, altele decât cele prevăzute în Tratat, și stabilirea condițiilor de angajare a personalului BCE.

Consiliul general

Mario Draghi Președintele BCE

Vítor Constâncio Vicepreședintele BCE

Marek Belka Președintele Narodowy Bank Polski (până la data de 20 iunie 2016)

Josef Bonnici Guvernatorul Bank Ċentrali ta’ Malta/Central Bank of Malta (până la data de 30 iunie 2016)

Mark Carney Guvernatorul Bank of England

Carlos Costa Guvernatorul Banco de Portugal

Chrystalla Georghadji Guvernatorul Central Bank of Cyprus

Adam Glapiński Președintele Narodowy Bank Polski (începând cu data de 21 iunie 2016)

Ardo Hansson Guvernatorul Eesti Pank

Stefan Ingves Guvernatorul Sveriges Riksbank

Mugur Constantin Isărescu Guvernatorul Băncii Naționale a României

Boštjan Jazbec Guvernatorul Banka Slovenije

Klaas Knot Președintele De Nederlandsche Bank

Philip R. Lane Guvernatorul Ceannais na hÉireann/Central Bank of Ireland

Erkki Liikanen Guvernatorul Suomen Pankki – Finlands Bank

Luis M. Linde Guvernatorul Banco de España

Jozef Makúch Guvernatorul Národná banka Slovenska

György Matolcsy Guvernatorul Magyar Nemzeti Bank

Ewald Nowotny Guvernatorul Oesterreichische Nationalbank

Dimitar Radev Guvernatorul Българска народна банка (Banca Națională a Bulgariei)

Gaston Reinesch Guvernatorul Banque centrale du Luxembourg

Ilmārs Rimšēvičs Guvernatorul Latvijas Banka

Lars Rohde Guvernatorul Danmarks Nationalbank

Jiří Rusnok Guvernatorul Česká národní banka (începând cu data de 1 iulie 2016)

Miroslav Singer Guvernatorul Česká národní banka (până la data de 30 iunie 2016)

Jan Smets Guvernatorul Nationale Bank van België/

Banque Nationale de Belgique

Yannis Stournaras Guvernatorul Bank of Greece

Vitas Vasiliauskas Președintele C.A. al Lietuvos bankas

Mario Vella Guvernatorul Bank Ċentrali ta’ Malta/Central Bank of Malta (începând cu data de 1 iulie 2016)

François Villeroy de Galhau Guvernatorul Banque de France

Ignazio Visco Guvernatorul Banca d’Italia

Boris Vujčić Guvernatorul Hrvatska narodna banka

Jens Weidmann Președintele Deutsche Bundesbank

Rândul din față (de la stânga la dreapta): Yannis Stournaras, Carlos Costa, Ewald Nowotny, Vítor Constâncio, Mario Draghi, Mark Carney, Chrystalla Georghadji, Philip R. Lane

Rândul din mijloc (de la stânga la dreapta): Ilmārs Rimšēvičs, François Villeroy de Galhau, Jens Weidmann, Erkki Liikanen, Ignazio Visco

Rândul din spate (de la stânga la dreapta): Gaston Reinesch, Boštjan Jazbec, Lars Rohde, Ardo Hansson, Klaas Knot, Jan Smets, Jozef Makúch, Vitas Vasiliauskas, Dimitar Radev

Notă: Adam Glapiński, Stefan Ingves, Mugur Constantin Isărescu, Luis M. Linde, György Matolcsy, Jiří Rusnok, Boris Vujčić și Mario Vella nu erau disponibili în momentul realizării fotografiei.

Guvernanța corporativă

Pe lângă organele de decizie, structura de guvernanță corporativă a BCE cuprinde două comitete de nivel înalt – Comitetul de audit și Comitetul de etică – și o serie de niveluri de control extern și intern. Această structură este completată de cadrul etic al BCE, Decizia BCE^[151] stabilind termenii și condițiile privind investigațiile antifraudă, precum și normele referitoare la accesul publicului la documentele BCE. În urma instituirii Mecanismului unic de supraveghere (MUS), aspectele legate de guvernanța corporativă au dobândit o importanță majoră pentru BCE.

Comitetul de audit

Comitetul de audit al BCE sprijină Consiliul guvernatorilor, oferind consultanță și avize cu privire la (i) integritatea informațiilor financiare, (ii) monitorizarea controalelor interne, (iii) conformitatea cu actele cu putere de lege și codurile de conduită aplicabile și (iv) îndeplinirea funcțiilor de audit. Mandatul său este disponibil pe website-ul BCE. Comitetul de audit este prezidat de Erkki Liikanen și include încă patru membri, care în anul 2016 erau: Vítor Constâncio, Josef Bonnici^[152], Patrick Honohan și Ewald Nowotny.

Comitetul de etică

Pentru a asigura implementarea adecvată și coerentă a diferitelor coduri de conduită ale organismelor implicate în procesele decizionale ale BCE, Comitetul de etică oferă recomandări și consiliere privind chestiuni de etică membrilor Consiliului guvernatorilor, ai Comitetului executiv și ai Consiliului de supraveghere. Mandatul său este disponibil pe website-ul BCE. Comitetul de etică este prezidat de Jean‑Claude Trichet și include încă doi membri externi: Patrick Honohan^[153] și Klaus Liebscher.

Niveluri de control extern și intern

Niveluri de control extern

Statutul SEBC prevede două niveluri de control extern, și anume auditorul extern, desemnat prin rotație pentru un mandat de cinci ani să auditeze conturile anuale ale BCE, și Curtea de Conturi Europeană, care analizează eficiența operațională a administrării BCE.

Niveluri de control intern

În cadrul BCE a fost instituit un sistem de control intern, structurat pe trei niveluri, care cuprinde (i) controale operaționale realizate de management, (ii) funcții de monitorizare a riscurilor și de conformitate și (iii) asigurare independentă furnizată de audit.

Structura de control intern a BCE se bazează pe o abordare funcțională conform căreia fiecare compartiment (secție, serviciu, direcție sau direcție generală) răspunde, în principal, de gestionarea propriilor riscuri, precum și de asigurarea eficacității și eficienței operațiunilor derulate.

Funcțiile de monitorizare includ mecanisme specifice de monitorizare și procese eficace în vederea exercitării unui control adecvat al riscurilor financiare și operaționale, precum și al riscurilor reputaționale și de conduită. Aceste funcții aferente celui de-al doilea nivel de control sunt îndeplinite de funcțiile interne ale BCE (cum ar fi funcția de buget și control, funcțiile de gestionare a riscurilor operaționale și financiare, funcția de asigurare a calității pentru supravegherea bancară și funcția de conformitate) și/sau, după caz, de comitetele Eurosistemului/SEBC (de exemplu, Comitetul de dezvoltare organizațională, Comitetul de gestionare a riscurilor și Comitetul pentru buget).

În plus, independent de monitorizarea riscurilor și de structura de control intern ale BCE, funcția de audit intern a BCE desfășoară misiuni de audit sub responsabilitatea directă a Comitetului executiv, în conformitate cu Carta de audit a BCE. Direcţia de Audit Intern își desfășoară activitatea în conformitate cu Standardele Internaționale de practică Profesională a Auditului Intern elaborate de Institutul Auditorilor Interni. De asemenea, Comitetul auditorilor interni, care este format din experți interni în audit din cadrul BCE, al BCN și al autorităților naționale competente, oferă asistență Eurosistemului/SEBC și MUS în vederea îndeplinirii obiectivelor acestora.

Cadrul etic al BCE

Cadrul etic al BCE cuprinde Codul de conduită pentru membrii Consiliului guvernatorilor, un Cod suplimentar de criterii etice pentru membrii Comitetului executiv, Codul de conduită pentru membrii Consiliului de supraveghere și Regulamentul BCE privind personalul. Cadrul etic stabilește reguli de etică și principii directoare în vederea asigurării celui mai înalt nivel de integritate, competență, eficiență și transparență în îndeplinirea atribuțiilor BCE. Acesta include, printre altele, prevederi detaliate care reglementează evitarea și gestionarea eventualelor conflicte de interese; restricții, obligații de raportare și un sistem de monitorizare privind tranzacțiile financiare private; reguli de așteptare referitoare la activități ocupaționale ulterioare; și reguli detaliate cu privire la activități externe și relațiile cu părți externe.

Măsuri antifraudă/de combatere a spălării banilor

În anul 1999, Parlamentul European și Consiliul UE au adoptat un regulament^[154] care permite, între altele, Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) să desfășoare anchete interne în cadrul instituțiilor, organismelor, oficiilor și agențiilor UE în cazul unor suspiciuni de fraudă. Cadrul juridic privind termenii și condițiile de desfășurare a investigațiilor efectuate de OLAF în cadrul BCE, în materie de prevenire a fraudei, corupției și a altor activități ilegale, a fost aprobat de Consiliul guvernatorilor în 2004 și revizuit în 2016^[155]. Totodată, în anul 2007, BCE a instituit programe interne proprii de combatere a spălării banilor (AML) și a finanțării actelor de terorism (CTF). Sistemul de raportare internă vine în sprijinul programului BCE de combatere a spălării banilor și a finanțării actelor de terorism prin centralizarea sistematică a tuturor informațiilor de interes și aducerea acestora la cunoștința Comitetului executiv.

Accesul la documentele BCE

Decizia Băncii Centrale Europene privind accesul public la documentele BCE^[156] este în conformitate cu obiectivele și standardele celorlalte instituții și organisme ale UE referitoare la accesul public la documentele acestora. Această decizie asigură un grad sporit de transparență, respectând în același timp independența BCE și BCN, precum și confidențialitatea anumitor aspecte legate de îndeplinirea atribuțiilor BCE. Datorită noilor responsabilități ale BCE în domeniul supravegherii bancare, numărul și complexitatea solicitărilor din partea cetățenilor și a autorităților naționale pentru accesul la documente au crescut semnificativ.

În februarie 2016, ca parte a angajamentului său pentru transparență și responsabilitate, BCE a decis să publice calendarele ședințelor fiecărui membru al Comitetului executiv și ale Președintelui Consiliului de supraveghere cu un decalaj de trei luni.

Biroul de conformitate și guvernanță

Raportând direct Președintelui BCE, Biroul de conformitate și guvernanță (CGO) sprijină Comitetul executiv în ceea ce privește protejarea integrității și a reputației BCE, promovează standardele etice de conduită a personalului și mărește gradul de asumare a responsabilității și de transparență la nivelul BCE. În vederea sporirii coerenței și eficacității generale a cadrului de guvernanță corporativă a BCE, Biroul de conformitate și guvernanță asigură și funcția de secretariat pentru Comitetul de audit și Comitetul de etică ale BCE și acționează ca punct de legătură pentru Ombudsmanul european și OLAF.

Comitetele Eurosistemului/SEBC

Comitetele Eurosistemului/SEBC au avut în continuare o contribuție însemnată la sprijinirea organelor de decizie ale BCE în vederea îndeplinirii atribuțiilor încredințate. La solicitarea Consiliului guvernatorilor și a Comitetului executiv, comitetele au oferit consultanță în domeniile de competență, facilitând totodată procesul decizional. În general, calitatea de membru în aceste comitete este rezervată personalului băncilor centrale din Eurosistem. Cu toate acestea, BCN din statele membre care nu au adoptat încă euro participă la întrunirile unui comitet atunci când se discută aspecte de competența Consiliului general. De asemenea, unele comitete se reunesc în configurația MUS (un reprezentant al băncii centrale și un reprezentant al autorității naționale competente din fiecare stat membru participant) atunci când sprijină BCE în activitatea sa privind politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit. Pot fi invitați la întrunirile comitetelor și reprezentanții altor organisme competente, ori de câte ori este cazul.

Există încă două comitete. Comitetul pentru buget asistă Consiliul guvernatorilor pe probleme legate de bugetul BCE. Conferința privind resursele umane este un forum care facilitează schimbul de experiență, informații și consultanță în domeniul managementului resurselor umane între băncile centrale din Eurosistem/SEBC.

Evoluții organizatorice și la nivelul resurselor umane

Resursele umane din cadrul BCE

În luna ianuarie 2016 a fost desemnat un manager principal pentru coordonarea serviciilor (Chief Services Officer - CSO). Această nouă funcție a fost creată în vederea consolidării în continuare a excelenței operaționale și analitice, a îmbunătățirii eficienței organizaționale și a facilitării cooperării și orientării funcțiilor suport către necesitățile BCE la nivel general. De asemenea, managerul principal pentru coordonarea serviciilor, ale cărui atribuții includ domeniile administrației și sistemelor informatice, a acordat prioritate dezvoltării unui proces holistic de planificare strategică, încurajând în continuare colaborarea între domeniile de activitate conduse de CSO și toate celelalte domenii.

Crearea, în luna aprilie 2016, a unui nou domeniu de activitate responsabil pentru toate aspectele legate de finanțe a permis funcției restructurate a resurselor umane (HR) să se concentreze doar pe asigurarea serviciilor de resurse umane de înaltă calitate, astfel încât angajații BCE să își dezvolte potențialul într-o structură organizatorică modernă și flexibilă. Atragerea și retenția personalului talentat și gestionarea performanței acestuia reprezintă o prioritate. De asemenea, serviciile de resurse umane ale BCE se preocupă în mod deosebit de asigurarea sănătății și bunăstării personalului BCE.

În anul 2016, s-au pus bazele îmbunătățirii funcției strategice de parteneri de afaceri (Business Partner) pentru a consolida gestionarea aspectelor ce țin de personalul BCE, precum și pentru a transpune cerințele operaționale în politicile de resurse umane necesare.

În 2016, printre prioritățile funcției resurselor umane a BCE s-au aflat și consolidarea capacităților Băncii de a gestiona talentele și a dezvolta abilitățile de lider, precum și încurajarea unei culturi a excelenței în ceea ce privește etica profesională și sustenabilitatea organizatorică pe termen lung. S-a pus un accent deosebit pe dezvoltarea unui Program pentru cultivarea calităților de lider (Leadership Growth Programme), care va fi implementat treptat în decursul anilor 2017 și 2018, pe aplicarea unui program de „conducere pe principii sănătoase” și pe sprijinirea Biroului de conformitate și guvernanță nou-înființat la BCE pentru realizarea instructajului obligatoriu în materie de etică.

În plus, s-au implementat o serie de inițiative ale funcției de resurse umane menite să consolideze funcția de supraveghere bancară europeană. Acestea au inclus continuarea dezvoltării strategice la nivel de sistem a unui program al Mecanismului unic de supraveghere pentru pregătire profesională în domeniul supravegherii (cu peste 1 900 de participanți), organizarea a 28 de evenimente de tip „team-building” pentru a consolida colaborarea dintre țări în cadrul echipelor comune de supraveghere și integrarea cu succes a primului grup de 33 de tineri absolvenți selectați pentru programul de stagii în domeniul supravegherii bancare europene, care și-au finalizat cu succes inițierea, cursul de formare și stagiile la autoritățile naționale competente.

În anul 2016, BCE și-a continuat eforturile de a spori diversitatea de gen, în special în posturile de conducere. După ce, la finele anului 2016, femeile au ajuns să ocupe 27% din posturile de conducere și 18% din cele ale conducerii superioare, BCE depune toate eforturile acum să atingă obiectivele intermediare și finale stabilite pentru 2017, respectiv 2019 (Figura 3). Din iunie 2013, de când au fost introduse obiectivele privind diversitatea de gen, împreună cu un plan de acțiune specific, diversitatea de gen s-a situat printre prioritățile BCE, urmărindu-se identificarea, atragerea și dezvoltarea talentelor feminine. De asemenea, BCE a continuat să implementeze măsuri privind diversitatea în anul 2016. Acestea au inclus sprijinul unor sponsori de marcă, respectiv Benoît Cœuré, membru al Comitetului executiv, și managerul principal pentru coordonarea serviciilor, organizarea unei zile a porților deschise pentru talente feminine, care s-a adresat, în principal studenților, și înființarea unei Rețele a diversității la nivelul SEBC și al MUS.

BCE rămâne fidelă principiului de a încuraja toate aspectele diversității, pe lângă cea de gen, pentru a institui o cultură a muncii favorabilă incluziunii, pornind de la responsabilitatea comună a sponsorilor, a Ambasadorilor diversității din cadrul BCE, a Direcției generale resurse umane, a comunității extinse a personalului cu funcții de conducere și a rețelelor existente ale diversității, precum Female Network, Rainbow Network și Grupul etnic și cultural al BCE.

La finele anului 2016, numărul posturilor aprobate echivalente celor cu normă întreagă era de 2 898,5, comparativ cu 2 650 de posturi la sfârșitul anului 2015. Numărul efectiv al salariaților cu contract de muncă cu BCE în posturi echivalente celor cu normă întreagă s-a ridicat la 3 171 (față de 2 871 la 31 decembrie 2015)^[157]. Pe parcursul anului 2016 au fost încheiate în total 208 contracte noi pe durată determinată (limitată de jure sau cu posibilitatea transformării în contracte de muncă pe durată nelimitată). În plus, s-au încheiat 304 contracte pe termen scurt, precum și o serie de prelungiri de contracte, pentru a suplini angajații absenți pe perioade mai scurte de un an. Pe parcursul anului 2016, BCE a continuat să ofere contracte pe termen scurt cu durata de până la 36 de luni unor salariați ai BCN și ai unor organisme internaționale. La data de 31 decembrie 2016, un număr de 250 de angajați ai BCN și ai organismelor internaționale îndeplineau diverse atribuții de serviciu în cadrul BCE, în creștere cu 11% față de sfârșitul anului anterior. În luna septembrie 2016, BCE a primit 14 participanți în cea de-a 11-a serie a Programului destinat absolvenților universitari, la finele anului instituția găzduind un număr de 320 de stagiari (cu 17% mai mulți decât în anul anterior). De asemenea, BCE a oferit un număr de cinci burse ca parte integrantă a Programului de cercetare Wim Duisenberg, destinat unor economiști de valoare, precum și șase burse pentru tineri cercetători în contextul Programului Lamfalussy.

Deși dimensiunea organizației a cunoscut o ușoară extindere, 56 de angajați cu contracte pe durată determinată sau cu contracte permanente au demisionat ori s-au pensionat în anul 2016 (față de 53 în anul 2015), iar 317 contracte pe termen scurt au expirat pe parcursul anului.

Conturile anuale

https://www.ecb.europa.eu/pub/pdf/annrep/ar2016annualaccounts_ro.pdf

Bilanțul contabil consolidat la nivelul Eurosistemului la 31 decembrie 2016

https://www.ecb.europa.eu/pub/pdf/other/eurosystembalancesheet2016.ro.pdf

Secțiune statistică (disponibilă doar în limba engleză)

https://www.ecb.europa.eu/pub/pdf/annrep/ar2016/EN_AR16_STATISTICAL_ANNEX.pdf

Abrevieri

Țări

În conformitate cu practica instituită la nivelul UE, statele membre sunt enumerate în această publicație în ordinea alfabetică a denumirilor în limbile țărilor respective.

Altele

Simboluri folosite în tabele

„-” lipsă date/nu este cazul

„-” date încă nedisponibile