Ce este ANFA?

Fiecare bancă centrală deține active care nu sunt asociate politicii monetare. În zona euro, politica monetară este stabilită în mod centralizat de Consiliul guvernatorilor BCE pentru toate țările membre. În momentul creării Uniunii Economice și Monetare, autoritățile guvernamentale au prevăzut în Tratatul european că atribuțiile de politică monetară urmau să fie transferate la nivel european. În afară de atribuțiile de politică monetară, BCN ar fi – și sunt – autorizate să îndeplinească atribuții naționale. Acest principiu este prevăzut la articolul 14.4 din Statutul SEBC și al BCE. 

În practică, BCN dețin în prezent active care nu sunt asociate politicii monetare sau derulării de operațiuni valutare ale Eurosistemului, precum: 

• aur și rezerve valutare;
• portofolii de investiții, de exemplu fonduri de pensii ale personalului;
• active deținute în contrapartida depozitelor de la clienți, cum ar fi autorități guvernamentale naționale sau bănci centrale străine. 

Totodată, BCN dețin pasive care nu sunt asociate politicii monetare, inclusiv depozitele menționate mai sus de la bănci centrale sau autorități guvernamentale străine. BCN pot îndeplini aceste atribuții naționale atât timp cât acțiunile lor nu interferează cu obiectivele și atribuțiile Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC), în special cu politica monetară. În mod similar, BCE deține un portofoliu de fonduri proprii asociat capitalului propriu și rezervelor sale contabile, precum și un portofoliu de fonduri de pensii ale personalului.

BCN dețineau deja portofoliile de investiții menționate mai sus înainte de aderarea la Eurosistem, veniturile asociate acestora contribuind la veniturile financiare ale BCN. În momentul creării zonei euro, s-a constatat că aceste portofolii ar contribui la satisfacerea cererii de lichiditate a sistemului bancar din zona euro, astfel încât ar fi luate în calcul la calibrarea operațiunilor de politică monetară. Din perspectiva politicii monetare, nu s-a considerat a fi o problemă faptul că aceste portofolii ar continua să fie gestionate de BCN, în afara operațiunilor de politică monetară, și că ar putea fi permisă creșterea în timp a acestora într-un ritm similar (sau inferior) celui al cererii de bancnote și al rezervelor minime obligatorii din sistemul bancar. Consiliul guvernatorilor a apreciat, de asemenea, că, în cazul în care portofoliile care nu au legătură cu politica monetară, după deducerea pasivelor care nu sunt asociate politicii monetare, ar cunoaște o expansiune mai rapidă decât cererea de lichiditate pe o perioadă extinsă, această evoluție ar putea constitui un risc la adresa politicii monetare. ANFA a fost încheiat în scopul gestionării și limitării acestei creșteri.

Atât pe partea de active, cât și pe partea de pasive a bilanțului unei bănci centrale, există poziții care nu au legătură directă cu politica monetară. Diferența dintre cele două seturi de posturi este definită ca active financiare nete. Acest concept este ilustrat mai jos, cu ajutorul bilanțului utilizat în situația financiară săptămânală a Eurosistemului din 29 decembrie 2023, publicată pe website-ul BCE. O definiție exactă poate fi găsită în anexa I la ANFA.

Ilustrația demonstrează faptul că activele financiare nete includ, pe partea de active, suma pozițiilor bilanțiere 1-4, 5.6, 6, 7.2, 8 și 9. Pe partea de pasive, includ pozițiile 2.5 și 3-12. Dacă se scade suma acestor pasive din suma activelor menționate anterior (secțiunile respective de mai jos marcate cu auriu), se obțin activele financiare nete ale Eurosistemului.

La data de 29 decembrie 2023, activele financiare nete ale Eurosistemului s-au situat la −28 de miliarde EUR. În anii anteriori, activele financiare nete ale Eurosistemului s-au menținut pe o pantă descendentă, în mare parte ca urmare a creșterii consemnate de pasive în bilanț, care anulează complet evoluțiile pozitive relevante ale activelor, după cum s-a explicat mai sus. Acest trend s-a inversat în 2023, când activele financiare nete ale Eurosistemului au consemnat o majorare pe parcursul anului, în mare parte ca urmare a înregistrării unei scăderi substanțiale pe partea de pasive a bilanțului. Aceasta s-a datorat, în principal, reducerii depozitelor care nu au legătură cu politica monetară, Consiliul guvernatorilor ajustând remunerarea acestor depozite în mai multe rânduri în ultimii ani, inclusiv în septembrie 2022 și în februarie 2023.

Evoluția activelor financiare nete față de cea a bancnotelor și a rezervelor minime obligatorii (în miliarde EUR)

ANFA limitează valoarea activelor financiare nete pe care băncile centrale naționale le pot deține. Acest demers este necesar pentru a se asigura că variațiile lichidității asociate fluctuațiilor activelor financiare nete ale BCN nu interferează cu implementarea eficace a politicii monetare. Înainte de criza financiară din 2007-2008, cea mai eficace modalitate de implementare a politicii monetare era asigurarea necesității ca băncile să solicite lichiditate Eurosistemului. Un volum insuficient de lichiditate față de Eurosistem, cunoscut și sub denumirea de „deficit de lichiditate”, constituia baza implementării politicii monetare. ANFA proteja acest deficit de lichiditate. După declanșarea crizei financiare, a apărut necesitatea furnizării unui volum mai mare de lichiditate băncilor, superior celui de care acestea aveau nevoie efectiv pentru respectarea obligației de constituire a rezervelor minime obligatorii. În prezent, în loc să opereze cu un deficit de lichiditate, sistemul bancar funcționează cu un excedent de lichiditate. În acest context, ANFA asigură faptul că excedentul de lichiditate nu depășește nivelul pe care Consiliul guvernatorilor îl consideră corespunzător pentru orientarea politicii monetare.

Nu, dimpotrivă. ANFA stabilește o limită pentru volumul maxim de active financiare nete pe care o BCN le poate deține pentru a asigura că variațiile activelor și pasivelor sale financiare care nu au legătură cu politica monetară nu interferează cu politica monetară a Eurosistemului.

Valoarea totală tot mai mare a bancnotelor în circulație și volumul de rezerve minime pe care băncile trebuie să le păstreze la banca centrală creează un necesar de lichiditate care este satisfăcut prin operațiunile de politică monetară ale Eurosistemului și activele financiare nete ale BCN. Prin stabilirea volumului minim al operațiunilor de politică monetară, se fixează o limită superioară, ca valoare reziduală, pentru activele financiare nete ale BCN.

Fiecare activ din bilanțul unei bănci centrale creează bani ai băncii centrale sau lichiditate. Fiecare pasiv din bilanț reprezintă o retragere de lichiditate. Compensarea tuturor activelor și pasivelor care nu au legătură cu politica monetară permite cuantificarea lichidității totale furnizate prin operațiuni, altele decât cele de politică monetară, ale băncii centrale respective. În vederea unei implementări eficiente a politicii monetare, volumul de lichiditate furnizat prin operațiuni, altele decât cele de politică monetară, ale BCN trebuie plafonat. Prin urmare, pentru a controla impactul exercitat de operațiunile BCN asupra poziției de lichiditate a acestora, trebuie limitate activele financiare nete, și nu cele brute.

Calibrarea drepturilor aferente activelor financiare nete are loc cel puțin la fiecare trei ani, deși pot fi efectuate și calibrări ad-hoc la solicitarea oricărei părți la acord. Pentru fiecare calibrare, Consiliul guvernatorilor stabilește parametrii de politică monetară necesari pentru a asigura implementarea cu maximă eficacitate a politicii sale monetare. Consiliul guvernatorilor decide care este nivelul de lichiditate al Eurosistemului, stabilește rata rezervelor minime obligatorii și determină dimensiunea portofoliilor aferente achizițiilor definitive în scopuri de politică monetară. În plus, Consiliul guvernatorilor ia în considerare evoluțiile volumului de bancnote în circulație. Volumul maxim de active financiare nete agregate ale Eurosistemului este o valoare reziduală a factorilor menționați mai sus.

Odată stabilit plafonul agregat pentru activele financiare nete, volumul se repartizează în concordanță cu cota fiecărei BCN în capitalul BCE, ținându-se cont și de poziția inițială istorică a fiecărei BCN, în vederea calculării drepturilor aferente activelor financiare nete ale BCN pentru anul următor, acestea fiind introduse pentru o perioadă de până la trei ani. Dacă o BCN nu intenționează să utilizeze aceste drepturi integral, ANFA prevede opțiunea realocării temporare a părții neutilizate altor BCN care doresc să beneficieze de un plafon mai ridicat pentru activele financiare nete. Partea neutilizată va fi redistribuită printr-un mecanism central definit în ANFA. Prin această realocare sunt stabilite plafoanele pentru activele financiare nete ale BCN. Aceste active trebuie să rămână inferioare plafoanelor aferente pe bază medie anuală. 

Derogările pot influența repartizarea volumului maxim de active financiare nete în cadrul Eurosistemului. Acestea nu majorează însă volumul maxim al deținerilor de active financiare nete ale BCN din Eurosistem.

Derogările definesc drepturile minime referitoare la activele financiare nete pe care fiecare BCN le poate deține. Cu alte cuvinte, fiecare BCN are dreptul de a deține o anumită cotă din volumul maxim de active financiare nete ale Eurosistemului, pe baza cotei aferente acelei BCN în capitalul BCE, volumul corespunzător derogării reprezentând drepturile sale minime (acesta poate fi superior volumului calculat în funcție de cota deținută în capitalul BCE). Desigur, în cazul în care unele BCN dețin active financiare nete corespunzătoare derogărilor, care depășesc cotele lor de capital, volumul de active financiare nete pe care celelalte BCN au permisiunea de a-l deține va fi redus, astfel încât volumul maxim de active financiare nete ale Eurosistemului să nu fie niciodată depășit.

Există trei tipuri de derogări:

• derogarea istorică (prevăzută în anexa III la ANFA) asigură că BCN nu trebuie să reducă activele financiare nete sub un nivel care este asociat poziției lor inițiale istorice;
• derogarea specifică activelor protejează anumite dețineri de active (definite în anexa IV la ANFA) care nu pot fi vândute cu ușurință de BCN ca urmare a unor restricții contractuale sau a altor constrângeri;
• derogarea dinamică ajustează în timp derogarea istorică a BCN de dimensiuni mici, proporțional cu creșterea sau scăderea volumului maxim de active financiare nete ale Eurosistemului.

Numai derogarea care corespunde celui mai ridicat volum se aplică BCN respective.

În cazul în care unele BCN intenționează să dețină un volum inferior celui la care au dreptul, iar altele doresc un volum superior, partea neutilizată este redistribuită printr-un mecanism central definit în ANFA. Acest demers are loc în contextul calibrării periodice a plafoanelor pentru activele financiare nete. Redistribuirea marjei neutilizate este temporară și este recalculată cu ocazia calibrării ulterioare. Redistribuirea nu are nicio influență asupra volumului maxim agregat de active financiare nete deținute de toate BCN din zona euro, care este stabilit prin deciziile de politică monetară ale Consiliului guvernatorilor.

Aceasta depinde de preferințele instituționale. Unele jurisdicții au constrângeri legale specifice cu privire la investițiile care nu au legătură cu politica monetară efectuate de BCN; altele au dispoziții juridice prin care se impune BCN să țină cont de interesele acționarilor odată ce atribuțiile lor de politică monetară sunt îndeplinite. Totodată, unele BCN dețin pe partea de pasive depozite de mari dimensiuni ale unor clienți și/sau ale autorităților guvernamentale, care influențează deținerile lor din portofoliul care nu are legătură cu politica monetară.

Există și o motivație istorică: înainte de introducerea euro în anul 1999, o serie de bănci centrale europene dețineau rezerve valutare relativ semnificative pentru a-și gestiona cursurile de schimb, în special față de marca germană. O situație comparabilă s-a înregistrat în momentul aderării statelor membre ale UE la zona euro în anul 1999, când BCN dețineau, de asemenea, un volum relativ considerabil de rezerve valutare pentru a-și gestiona cursul de schimb față de euro înainte de aderarea la Eurosistem. Pozițiile inițiale diferite ale BCN explică diferențele considerabile din structura bilanțului lor, care au persistat, în unele cazuri, mulți ani după aderarea țării lor la zona euro.

Dacă o BCN ar depăși în mod sistematic plafonul pentru activele financiare nete, implementarea politicii monetare ar putea fi afectată. Din acest motiv, BCE monitorizează anual dacă BCN se conformează ANFA. Dacă este necesar, astfel cum se menționează la articolul 14.4 din Statutul SEBC și al BCE, Consiliul guvernatorilor poate interzice, restricționa sau limita operațiunile efectuate de BCN în afara politicii monetare, în cazul în care acestea interferează cu obiectivele și misiunile SEBC, inclusiv cu politica monetară a Eurosistemului. Până în prezent, nu au existat deviații nejustificate de la plafoanele pentru activele financiare nete.

O deviație este justificată, de exemplu, dacă este cauzată de angajamente internaționale față de FMI sau de furnizarea de către o BCN de asistență pentru acoperirea nevoii de lichiditate în situații de urgență sistemului său bancar (acest tip de asistență făcând parte din activele financiare nete, conform definiției din ANFA). În acest caz, BCN respectivă trebuie să își reducă activele financiare nete cât mai curând posibil, pentru a se conforma din nou ANFA. Aceasta are la dispoziție un an, în cazul în care încălcarea se datorează drepturilor de tragere ale FMI.

Menținerea activelor financiare nete sub nivelul maxim calculat nu reprezintă o problemă. Este o evoluție care se înregistrează în general, dar care a devenit mai pronunțată începând cu anul 2014 , ceea ce înseamnă că necesarul de lichiditate la nivelul zonei euro generat de bancnotele în circulație este superior efectului de furnizare de lichiditate generat de activele financiare nete ale Eurosistemului. Necesarul de lichiditate este, în schimb, acoperit prin utilizarea unor instrumente de politică monetară, a operațiunilor periodice de refinanțare ale Eurosistemului, a achizițiilor definitive în scopuri de politică monetară sau a operațiunilor reversibile structurale.

Acest lucru nu s-a întâmplat niciodată și este foarte puțin probabil să se întâmple vreodată. ANFA este un acord unanim între BCN și BCE; toate părțile s-au angajat să îl respecte. În plus, riscul ca volumul total de active financiare nete să fie prea ridicat este redus în continuare prin utilizarea unor ipoteze conservatoare la stabilirea plafoanelor pentru aceste active. Aceasta înseamnă că și în cazul în care activele financiare nete ar depăși volumul maxim și, în consecință, operațiunile de politică monetară ar fi mai mici decât cele prevăzute inițial, probabil că poziția de lichiditate structurală dorită ar exista în continuare. Operațiunile de politică monetară pot fi astfel mai limitate decât ar fi de dorit pentru aplicarea eficace a politicii monetare într-un astfel de caz, dar situația pe termen scurt nu s-ar acutiza, iar BCE ar lua măsurile corective necesare. Dacă este nevoie de măsuri de remediere, Consiliul guvernatorilor dispune de diverse instrumente pentru a asigura că dimensiunea operațiunilor de politică monetară este suficientă. De exemplu, cu privire la dimensiunea operațiunilor de refinanțare, Consiliul guvernatorilor poate utiliza operațiunile de absorbție de lichiditate sau poate majora rezervele minime obligatorii.

Calibrarea periodică a ANFA se bazează pe ipoteze conservatoare. Plafoanele pentru activele financiare nete conțin astfel amortizoare suficiente pentru a face față unor evoluții neprevăzute. De exemplu, la calibrarea plafoanelor, se preconizează că bancnotele în circulație se vor menține la nivelul mediu înregistrat în trimestrul III al anului în curs.

ANFA a fost adoptat cu scopul de a se evita ca activele financiare nete să interfereze cu politica monetară. În cazul în care volumul de active financiare nete depășește totuși volumul maxim, aceasta ar putea însemna că operațiunile de politică monetară pot deveni prea mici pentru a permite implementarea eficace a politicii monetare.

Nu numai volumul de active financiare nete contează, ci și structura lor. De exemplu, în cazul compensării unor operațiuni individuale de politică monetară și a unor operațiuni care nu au legătură cu politica monetară (de exemplu, una reprezintă achiziția unui titlu, iar cealaltă vânzarea aceluiași titlu), acest lucru poate transmite semnale contradictorii despre intențiile de politică monetară ale Eurosistemului sau poate reduce eficacitatea politicii monetare. Un alt exemplu îl constituie tranzacțiile valutare ale băncilor centrale, care pot afecta cursurile de schimb sau pot fi interpretate greșit ca intervenții asupra cursului de schimb. Pentru a asigura că aceste evenimente nu interferează cu politica monetară, BCE a adoptat măsuri care completează ANFA, inclusiv Orientarea privind operațiunile naționale de administrare a activelor și pasivelor de către băncile centrale naționale (BCE/2019/7) și Decizia BCE privind un program de achiziționare de active de către sectorul public de pe piețele secundare (BCE/2015/10). Dacă primul act, de exemplu, controlează efectele nete asupra lichidității ale operațiunilor BCN, cel de-al doilea limitează, printre altele, volumul de titluri de valoare specifice eligibile pentru programul de achiziționare de titluri emise de sectorul public deținute în toate portofoliile băncilor centrale din Eurosistem.

După cum s-a explicat mai sus, ANFA stabilește un volum maxim pentru activele financiare nete ale BCN. Totodată, acesta limitează efectul asupra lichidității al operațiunilor care nu au legătură cu politica monetară efectuate de BCN. În al doilea rând, în cadrul operațiunilor care nu au legătură cu politica monetară, BCN și BCE acționează ca investitori instituționali. Atunci când BCN efectuează achiziții pentru portofolii care nu au legătură cu politica monetară, acestea urmează criterii similare celor utilizate de alți investitori instituționali și își elaborează deciziile separat de cele de politică monetară. BCN trebuie să respecte regulile prevăzute în ANFA și în alte orientări relevante. BCE este informată periodic cu privire la: (1) operațiunile care nu au legătură cu politica monetară ale BCN, unele dintre acestea necesitând o aprobare prealabilă din partea BCE; (2) activele și pasivele BCN; și (3) activele financiare nete efective și anticipate ale BCN. BCE poate lua măsuri corective în cazul în care operațiunile raportate, altele decât cele de politică monetară, interferează cu orientarea politicii monetare. Nu în ultimul rând, Consiliul guvernatorilor poate adopta măsuri specifice care au caracter obligatoriu pentru BCN.

Activele și pasivele care nu au legătură cu politica monetară ale BCN sunt publicate în conformitate cu normele naționale și europene. Urmând aceste norme, BCN decid dacă publică sau nu informații privind activele și pasivele care nu au legătură cu politica monetară ale BCN, inclusiv structura portofoliilor aferente. Majoritatea BCN dezvăluie detalii suplimentare în rapoartele lor anuale sau în alte publicații și pe website-urile lor, unde prezintă, de exemplu, o repartizare a activelor lor pe datorie publică și datorie privată. La fel ca alți investitori, BCN nu publică informații care ar putea permite altor părți să facă deducții cu privire la comportamentul lor investițional viitor.

Eurosistemul nu are mandatul de a dezvălui structura activelor și pasivelor care nu au legătură cu politica monetară ale BCN.

BCE este responsabilă de monitorizarea respectării de către băncile centrale din SEBC a interdicției privind finanțarea monetară, după cum se menționează în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și în Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al BCE. Acest aspect nu face obiectul ANFA, care vizează numai poziția de lichiditate structurală dorită pentru implementarea politicii monetare și, ca atare, definește dimensiunea activelor financiare nete. ANFA nu abordează nici structura activelor și pasivelor care nu au legătură cu politica monetară, nici modul în care acestea sunt achiziționate.

Pentru a monitoriza respectarea interdicției privind finanțarea monetară, BCN din SEBC au obligația de a informa BCE cu privire la activele pe care le dețin, iar BCE se asigură de faptul că BCN nu finanțează autorități guvernamentale prin cumpărarea datoriei acestora pe piața primară. BCE monitorizează, de asemenea, achizițiile pe piața secundară. Rezultatele acestor verificări și evaluări sunt publicate în raportul anual al BCE.

Această situație nu face obiectul ANFA, ci al articolelor 123 și 124 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (respectiv legea europeană de cel mai înalt rang). Consiliul guvernatorilor BCE a stabilit reguli pentru toate operațiunile de investiții ale BCN pentru a asigura că acestea nu contravin interdicției privind finanțarea monetară. Achizițiile pe piața primară de titluri de credit emise de sectorul administrațiilor publice sunt interzise, iar BCN trebuie să raporteze operațiunile pe care le efectuează pe piața secundară. BCE monitorizează respectarea interdicției privind finanțarea monetară și prezintă rezultatele monitorizării în raportul său anual.